Mormântul lui Lazăr
Emoția de a poposi în locul în care Iisus Hristos l-a
înviat pe Lazăr, este extrem de puternică, culminând cu coborârea în grota
îngustă și întunecată, în care acesta a zăcut mort timp de patru zile. Pelerinajul de Florii începe în Sâmbăta lui
Lazăr, aici, în Betania, fiind urmat de un șir de procesiuni şi slujbe
emoţionante, continuate în toată Săptămâna Patimilor, culminând cu pogorârea
Sfintei Lumini, în Sâmbăta Mare.
” Cel ce crede în
Mine, chiar dacă va muri, va trăi ”
Sâmbăta
dinaintea Floriilor, este cunoscută în lumea ortodoxă ca Sâmbăta lui Lazăr.
Sfântul Ioan Evanghelistul ne relatează o întâmplare minunată, care a generat
această zi de sărbătoare: Lazăr, prietenul lui Hristos, îmbolnăvindu-se foarte
grav, a murit. După patru zile, Domnul a trecut prin Betania, oprindu-se și la
mormântul acestuia, unde prin puterea Sa dumnezeiască l-a înviat din morți,
dovedind astfel că El este învierea și viața: „Şi Iisus i-a zis: Eu sunt
învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi
oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11: 25-26). Astfel,
Lazăr a devenit precursorul mântuitor al renașterii noastre, al învierii în
Hristos, după cum menționează și imnograful: „Învierea cea de obște mai înainte
de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat Hristoase
Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție
Biruitorul morții grăim: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat Cel Ce
vii întru Numele Domnului “. Această întâmplare, prin care Domnul îl readuce la
viață pe prietenul Său mort, ne relevă faptul că Hristos este Fiul lui
Dumnezeu, că Lazăr, a fost înviat, și că va urma învierea morților: „Bucuria
tuturor, Hristos adevărul, lumina, viața și învierea lumii, celor de pe pământ
S-a arătat cu a Sa bunătate și S-a făcut chip învierii dând tuturor
dumnezeiasca iertare”.
Liturghie
arhierească, urmată de o impresionantă procesiune
Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, conduși de
Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, care a
slujit împreună cu ÎPS Mitropolit Isihie de Capitolia, ÎPS Arhiepiscop Aristarh
de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie de Lydda, ÎPS Mitropolit Gheorghe de
Nizni Novgorod, (reprezentant al Bisericii ruse), ÎPS Mitropolit Alexandru de
Chlemitski, (Ucraina), și Arhimandritul Epifanie, preotul slujitor al acestei
sfinte mănăstiri. Biserica a fost arhiplină pe tot parcursul slujbei, iar
curtea mănăstirii s-a dovedit a fi neâncăpătoare pentru credincioșii veniții
din întreaga lume. Am primit și eu un ram imens de finic, asemenea tuturor
celor ajunși în ziua aceea în Betania.
Popas inedit la
Mormântul lui Lazăr
Lazarionul, a existat aproape
identic până în secolul al XII-lea, apoi a fost dat uitării timp de aproape 300
de ani, după care, pe vechile ruine ale acestuia, musulmanii au construit o
moschee, în interiorul căreia se află astăzi mormântul lui Lazăr, care este
administrat de arabi.
Această gură de
peșteră, zidită din blocuri mari de piatră, se continuă cu o scară de
aproximativ 6 metri, ce coboară într-o încăpere de 2 / 3 metri, după care, alte
trei trepte duc chiar în locul în care s-a aflat trupul lui Lazăr. Prima
senzație este stranie și nu-ți vine să crezi că prin deschiderea aceea
minusculă în piatră, te vei putea strecura, dar până la urmă, trebuie să cobori
toate cele 27 de trepte, pentru a ajunge să te închini la lespedea de piatră a
locului în care a zăcut Lazăr.
Părintele
David spune că acesta este un loc cu o încărcătură deosebită, astfel încât
orice pelerin ajuns în Țara Sfântă, trebuie să poposească și la Mormântul lui
Lazăr.
Cu
aceste gânduri, m-am trezit în mijlocul unui grup de fetițe arabe îmbrăcate în
uniforme de cercetași, care odată cu inocența specifică vârstei, emană multă
dragoste. Iată cum, o procesiune religioasă, poate contura sentimente la care
nici nu gândești.
