Rugăciune la mormântul Purtătorului
de biruință
Ajuns la Lida (Lodd), îţi trebuie ceva timp pentru a putea
desluşi această adevărată punte spirituală dintre creştini şi musulmani.
Petrecusem deja câteva zile şi nopţi de rugăciune în locuri cu o încărcătură
specifică Ţării Sfinte, motiv pentru care, impactul cu această mică localitate
din imediata apropiere a aeroportului Ben Gurion, a fost pe măsura trăirilor de
până atunci. Aveam în față un lăcaş care emoționează orice creştin: Biserica
„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“. De la intrarea destul de atipică pentru
bisericile creștine, până la frescele bizantine, de o frumusețe aparte, totul
îți creează o stare de prezență, rar întâlnită. Punctul culminant însă, al
acestui lăcaș ortodox, este fără tăgadă mormântul Sfântului Gheorghe, aflat în
grota bazilicii. Momentele de meditație la mormântul sfântului sunt unice, iar
duhul acestuia te înalță întru aleasă trăire spirituală.
Biserica
”Sfântul Gheorghe” din Lida – Țara Sfântă
Considerat dintotdeauna ”patria” – după
mamă – a Sfântului Gheorghe, Lida este adesea picătura de har cu care sunt
întâmpinați creștinii de pretutindeni. Sărăcăcios
și plin de semne de întrebare, acest orășel de lângă Tel Aviv, este pentru
creștini un impresionant popas de închinare și asta pentru că în colțul acela
de lume s-a născut şi a fost înmormântat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Aşezământul
aparţine mănăstirii ortodoxe greceşti construite aici peste ruinele vechii
bazilici creştine. Actuala biserică este închinată şi Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, dar şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Urmând tradiţia
vechilor biserici creştine care se ridicau pe mormintele martirilor, şi aici, pe
locul martiriului Sfântului Gheorghe a fost construită o biserică. Ridicând privirea
spre basorelieful de deasupra uşii de la intrare, îl vezi, ca pretutindeni în
icoanele ortodoxe, pe Sfântul Gheorghe, omorând balaurul. Încă din pronaos şi până la Sfântul
Altar, frescele pictate într-un registru cromatic foarte viu, coboară lumină
peste credincioşii veniţi să se închine aici. Cromatica bine echilibrată a
picturii este întregită de imense policandre poleite cu aur, lucrate într-un
fascinant filigran, a cărui vechime este evidentă. În partea dreaptă a
altarului, în imediata apropiere a treptelor care coboară în capela subterană,
se află lanţurile cu care a fost legat sfântul, înainte de a fi omorât.
Credincioșii sărută cu emoție lanțul torturii sfântului și îl ating de locurile
bolnave ale trupului, cu nădejdea tămăduirii. Punctul culminant însă, al popasului
în acest sfânt lăcaș ortodox, este fără
tăgadă mormântul Sfântului Gheorghe, aflat în grota bazilicii. Sarcofagul de
piatră, restaurat în vremea patriarhului Chiril, este de o impresionantă
frumuseţe, oferind privirii monumentalitatea unei adevărate opere de artă. Nimic
nu este mai minunat decât să rămâi singur, tu şi sfântul care mijloceşte
strigătul profund al fiinţei tale către Dumnezeu, şi să simţi prezenţa harului
care coboară peste lacrimile rugăciunii. Acolo, în grota Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cu fruntea pe lespedea
rece a mormântului său, am simţit o nebănuită putere de mulţumire şi iertare,
putere pe care în nemărginita lui dragoste mi-a dăruit-o Purtătorul de biruinţă.
„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci
folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător, Purtătorule de
biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre!“.
Mariana Borloveanu
