Popas ortodox în inima Nazaretului

 Biserica din Nazaret vegheată de Arhanghelul Gavriil

Autor: Mariana Borloveanu

 Am pășit în orașul copilăriei lui Iisus cu simțământul bucuriei împlinite, aceea de a respira aerul proaspăt al Nazaretului, sub lumina blândă a începutului de zi. În duh diafan de arhanghel, pelerinul ajuns în aceste locuri, parcurge în grabă străduțele flancate de bazaruri, cu dorința de a ajunge cât mai curând la grandioasa Bazilică a Bunei Vestiri. Adevărata bucurie a creștinilor se conturează însă în fața unei bisericuțe mici ortodoxe, Biserica Sfântului Arhanghel Gavriil, așezământ înălţat pe locul izvorului unde Maria Fecioara s-a întâlnit cu Îngerul, atunci când acesta i-a vestit naşterea cea mai presus de fire.

 Nazaret, un oraș al contrastelor 

În contrast cu arșița zilei, diminețile în Țara Sfântă sunt destul de reci, indiferent de locul în care te afli. Într-o astfel de zi, pe când răsărea soarele, am plecat din valea Jezreelului, care porneşte de lângă Haifa, în jos spre Tiberiada, pentru ca apoi, ajungând în zona colinară, să admirăm panorama Nazaretului în toată splendoarea lui. În ziua în care am păşit prima oară în Nazaret, am trăit un sentiment extrem de ciudat, datorită contrastului dintre cele două zone ale oraşului, nou şi vechi, modern şi arhaic, totul are dublă valenţă acolo. Nazaretul de Sus, un oraş modern, este locuit de evrei, pe când Nazaretul de Jos este tipic oriental, între cele două existând diferenţe de neimaginat. Toate evenimentele scripturistice legate de Nazaret s-au derulat în actualul Nazaret de Jos, care astăzi este împărţit în trei cartiere: cartierul creştin-ortodox, cartierul creştin-catolic şi cartierul musulman. Satul acela mititel de-acum două mii de ani, despre care în cronici se scrie că era la marginea lumii, este astăzi unul din oraşele mari ale Israelului, un fel de capitală a arabilor. Pe străduţele înguste, ce urcă şi coboară într-un du-te-vino, ai senzaţia că eşti într-un autentic bazar arăbesc, în care mişună europeni, americani, indieni şi asiatici de tot felul. Din locul acela, fiecare se îndreaptă pentru meditaţie şi rugăciune spre lăcaşul de cult căruia îi aparţine. 

Slujbă arhierească la biserica Sfântul Arhanghel Gavriil

Impresionată de imensitatea și frumusețea arhitecturală și picturală a bisericii catolice Buna Vestire, m-am oprit pentru o clipă sub adierea palmierilor și am privit spre cer, cu gândurile mele. Am coborât apoi pe aceleaşi străduţe înguste, sub impactul destul de puternic al trecutului, până când am ajuns într-o piaţetă,  lângă un perete alb şi o ogivă placată în marmură, în faţa unei biserici micuţe, dar care emana dintru început o căldură aparte, biserica ortodoxă Sfântul Arhanghel Gavriil. În sfârșit, regăseam atmosfera aceea pe care noi ortodocșii o trăim în bisericile noastre. În clipa aceea m-am simţit acasă.

Izvorul făcător de minuni și icoana Maicii Domnului cu pruncul în pântece

În simplitatea ei, micuța biserică ortodoxă este foarte căutată de pelerinii din întreaga lume ortodoxă. Acest lucru se datorează și Izvorului Maicii Domnului, pentru că, așa cum se știe, biserica Sfântului Arhanghel Gavriil a fost ridicată pe locul unor izvoare, care încă din vremurile acelea alimentau comunitatea cu apă. Despre acest izvor, se spune că este locul fântânii de unde venea să ia apă însăși Fecioara Maria și unde s-ar fi întâlnit cu îngerul Gavriil, atunci când acesta i-a vestit nașterea mai presus de fire. Izvorul există şi astăzi, aici, la Nazaret, iar apa acestuia este foarte bună, răcoritoare şi vindecătoare, precum în vremurile acelea. Dar pentru a ajunge la izvorul Maicii Domnului, trebuie să cobori treptele unui culoar ce porneşte din absida de nord şi care te duce la câţiva metri mai jos de nivelul actual al străzii. La capătul acestuia, încărcătura emoţională se amplifică. În jurul izvorului se află icoane și candele, care veghează duhul unui astfel de loc binecuvântat. Icoana Fecioarei Maria este redată într-o manieră aparte, unică aș putea spune, pentru că Maica Domnului este reprezentată cu Pruncul în pântece. Se spune că femeile care nu pot dobândi copii, la scurt timp după ce se roagă la această icoană, sunt binecuvântate cu naștere de prunci. Am mai zăbovit o clipă lângă Izvorul Maicii Domnului, și după ce am sorbit cu sete din apa de o limpezime aparte, am simţit o purificare ce pătrundea până în măduva oaselor. Am adus şi în ţară o sticluţă cu apă de la Izvorul Fecioarei Maria, apă care s-a dovedit a fi nestricăcioasă, precum agheasma. Din apa aceea mulți s-au tămăduit și încă o mai păstrez, lângă icoane.

Am ieșit din locul acela, aproape subteran, într-o mare de lumină! Și a mai fost ceva inedit în acest popas spiritual, de parcă toate popoarele lumii își trimiseseră mesageri în acest loc binecuvântat din Nazaret. Chiar lângă mine, o negresă pe nume Aedissia își împărtășise copila cu Sfintele Taine. Am schimbat câteva cuvinte și îmi spunea zâmbind că această ”lume colorată” este ceea ce Bunul Dumnezeu așteaptă de la noi, înfrățirea întru mântuire. Dintre toate bisericile ortodoxe din Țara Sfântă, numai la Sfântul Mormânt am mai întâlnit atâtea nații înfrățite, atâția oameni care își vorbeau fără să se cunoască, atâtea glasuri care fredonau psalmi în toate limbile pământului. Înălțător!

M-am desprins cu greu de locul acela binecuvântat. De-acum, Nazaretul se vede în alte nuanțe, iar izul acela de nou și vechi se simte și dincolo de grădinile de portocali, rodii și măslini, în aerul proaspăt care se coboară dinspre

Munții Hebronului.