POSTUL în viziunea unor mari duhovnici

Valențe ale postului desăvârșit 

Autor: Mariana Borloveanu

În peregrinările mele prin mănăstiri, am căutat întotdeauna să mă integrez pe cât posibil, rânduielilor pe care viețuirea monastică le impune. Între postul practicat de monahi și cel pe care ne străduim să-l respectăm cei care trăim în lume, e mare diferență și asta pentru că postul implică mult mai multe lucruri decât simpla abținere de la hrana ” de dulce”. Pentru a ajunge cât mai aproape de esența acestei practici creștine, am încercat să parcurg valențe diferite ale postirii, în viziunea unor postitori autentici.

Bătrânul Simeon: ” Poți urca treptele postului doar atât cât îngăduie Dumnezeu”

Pe bătrânul Simeon de la Mănăstirea Pătrunsa îl cunoașteți din paginile revistei Lumea Credinței. Dacă Bunul Dumnezeu l-a îngăduit în viață până la vârsta de 101ani, trebuie să vorbim și despre o împreună-lucrare a postului cu rugăciunea. Era o încântare să-l asculți pe bătrân, iar dacă se-ntâmpla să ajungem la sfinția sa pe vreme mai răcoroasă, ca o recompensă pentru faptul că învingeam muntele, întotdeauna ne primea cu ceai fierbinte, din plante, în care punea coji de gutuie, care îi dădeau o aromă dumnezeiască. Întotdeauna am ieșit îmbogățită din chilia aceea minusculă, în care mirosea a busuioc și mere coapte. Bătrânul Simeon avea să-mi dezvăluie cât de mult au însemnat postul şi asceza, în formarea sa pe drumul vieţuirii în Hristos şi cât de importantă este pentru cel care se hotărăşte să postească, parcurgerea fiecărei trepte, pe măsura râvnei duhovniceşti.

Iată cum se contura un post autentic, în viziunea acestuia:

Treapta întâi - Carnivorii, care mănâncă întotdeauna car­ne. 

Treapta a doua - Lactove­ge­ta­ri­enii, care nu mănâncă niciodată carne, ci numai lapte, brân­ză, ouă şi tot felul de legume fierte. 

Treapta a treia - Vegetarienii, care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau nefierte. 

Treapta a patra - Fructiferii, care mănâncă o dată pe zi pâine şi fructe nefierte, fără a gusta vreodată altfel de hrană. 

Treapta a cincea - Cerealierii - la această treaptă ajung călu­gă­rii, mai ales cei din sihăstrii şi pust­nicii, care mănâncă o dată pe zi numai pâine pustnicească şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, mazăre etc.

Treapta a şasea - La aceasta ajung cei care mănâncă numai hra­na uscată, cei mai râvnitori. Cei care petrec în această nevo­in­ţă mănâncă numai pesmeţi de pâine muiaţi în apă, cu sare sau puţin oţet, o dată pe zi şi cu mă­sură.

Treapta a şaptea - Hrana sau mana dumnezeiască este ultima şi cea mai înaltă treaptă a postului călugăresc, la care ajung foar­te puţini dintre asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia se îndestulează numai cu Prea­curatele Taine, adică cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe care le primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta ceva decât numai apă.

Întrebându-l până unde s-a nevoit sfinția sa, de a ajuns până la vârsta de 101 ani, bătrânul mi-a răspuns zâmbind: „Eu am trăit atâţia ani pentru că aceasta a fost voia Domnului, dar niciodată n-am fost vrednic de treptele cele de sus ale postului pustnicesc. Am postit cu râvnă şi priveghere, dar ca să fii un postitor desăvârşit e lucru mare. Ţineţi minte ce vă spune moşul Simeon, că nu poţi să posteşti cum se cuvine decât dacă urci treaptă cu treaptă, până unde îngăduie Bunul Dumnezeu!“ 

Ieroschimonahul Varsanufie: ”Omul bolnav postește doar cu binecuvântarea duhovnicului”

În sihăstrie, dar și în perioada în care viețuia în obște, părintele meu duhovnic s-a străduit să-i facă pe monahi să deprindă dulceața slujbelor de noapte, dar și o permanentă împreună-lucrare a rugăciunii cu postul și asceza. Părintele este de părere că în situaţia în care omul este bolnav, bătrân sau neputincios, e bine să asculte de duhovnicul lui, care-i cunoaşte întru totul suferinţa şi temeinicia bolii şi să postească după putere. Rânduiala postului pentru omul bolnav este oarecum mai permisivă, duhovnicul fiind cel care hotărăşte care este măsura rugăciunii şi a postului pentru această categorie de oameni. 

Protosinghelul Damaschin: ”Postul este înainte de toate, înfrânare”

Părintele Damaschin spune că: ”Postul nu trebuie să rămână o faptă izolată, ci trebuie să fie unit cu părăsirea păcatului. Nu postim numai de bucate, ci trebuie să postim şi de păcate. Postul este înainte de toate înfrânare, degeaba nu mănânci carne, dacă muşti din carnea aproapelui, degeaba nu mănânci de dulce, dacă mănânci de post mai mult decât trebuie, sau mâncăruri din cele îmbunătăţite cu tot felul de arome înşelătoare şi nesănătoase”. 

Și pentru că pentru noi mirenii, postul a devenit prilej de mândrie și nu de smerenie, e bine ca atunci când postim, să cerem sfat de la duhovnic și să o facem cu ascultare.