BOBOTEAZA la IORDAN

Creștinii din întreaga lume prăznuiesc

Boboteaza la Iordan

Autor: Mariana Borloveanu

Nimic nu este mai înălțător în ziua de Bobotează, decât să fii prezent acolo, la râul Iordan, la slujba care sfințește toată suflarea. Dincolo de frumusețea slujbei arhierești, oamenii emană atâta bucurie și dragoste, încât o gură de Rai înflorește acolo, lângă apa cea binecuvântată. După ce primești Botezul, privirea rămâne încremenită pe apa râului Iordan, care își schimbă cursul spre uimirea tuturor. Am păstrat câteva dintre aceste mărturii, ale creștinilor care tocmai au ieșit din apă, uzi leoarcă, dar cu o lumină a ochilor care pare a fi cernută din ceruri.

Patriarhul Ierusalimul sfințește apa Iordanului

Iordanul este considerat de către creştini un râu sfânt. Creștinii din întreaga lume sărbătoresc, Botezul Domnului în luna ianuarie a fiecărui an. Momentul prăznuirii diferă însă, datorită celor două calendare, iulian și gregorian, între ele existând un decalaj de 13 zile. Astfel, noi românii sărbătorim Boboteaza pe 6 ianuarie, iar în Israel se sărbătorește pe data de 19 ianuarie. În fiecare an, o mare de oameni, din cele mai îndepărtate colțuri ale planetei, așteaptă cu emoție slujba de Bobotează, dar mai ales minunea întoarceriiIordanului, la care toți cei de față asistă cu uimire:        

Pelerini de pretutindeni se amestecaseră cu beduinii locului, iar de jur împrejur era puzderie de soldaţi israelieni înarmaţi. Toată lumea îşi dorește să ajungă cât mai aproape de Iordan, pentru a fi lângă soborul care urmează să oficieze Sfinţirea apei. Un luciu de apă liniştită, verde ca smaraldul şi deloc limpede, îţi încântă privirea. În acest timp, o boare de vânt căldicel amplifică lumina care se cerne peste această sfântă  sărbătoare, iar în culoarul creat special prin mijlocul mulţimii apare Patriarhul Ierusalimului şi al întregii Palestine, care alături de cruce mai poartă cu el un imens buchet de busuioc verde. Acesta coboară la Iordan şi imediat după aruncarea buchetului de busuioc şi a crucii în apă, este un moment extraordinar, în care trăiești senzația că cerurile se deschid și o mare de lumină se cerne peste toți cei de față. Fotografiile pe care le-am făcut după Sfinţirea apei, au un alt fel de lumină, aproape imposibil de descris în cuvinte. După slujba de sfinţire, imediat, chiar în prezenţa Patriarhului şi a soborului care îl însoţește, oamenii năvălesc în apa rece ca gheaţa (chiar dacă afară erau aproape 20 de grade), fiecare dorind să ajungă primul la crucea pe care Patriarhul o aruncă chiar la jumătatea râului. În acelaşi timp, ca o mângâiere, porumbeii albi, dinainte pregătiţi, plutesc într-un zbor al limpezimii și, după ce înconjoară de trei ori mulțimea, aceștia își iau zborul, pierzându-se în zare.

Mii de oameni, veniţi din toată lumea creştină, năvălesc pur şi simplu în apă pentru a primi Botezul mult-aşteptat. Unii intră în apă cu hainele pe care le au de acasă, dar majoritatea a poartă cămaşa cea albă, specifică acestui unic eveniment creştin. Bucuria clipei, întrece toate frumusețile pământului, iar oamenii se îmbrățișează, râd cu toată ființa, emanând multă fericire și speranță în a fi de-acum mult mai curați și mai buni.

Minunea întoarcerii Iordanului se repetă în fiecare an

Bucuria Bobotezei durează până seara, până când ultimul creștin se botează în Iordan. În fiecare clipă a zilei, toată lumea se bucură, se înfrăţeşte, este o atmosferă de nedescris, iar apa luată din Iordan în această zi nu se strică niciodată. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost momentul în care cursul râului nu mai era lin, de la stânga la dreapta, ci tulburat, cumva clocotind. Pe o distanţă de aproximativ 100 de metri, au apărut ca nişte valuri, care se mişcau de la dreapta la stânga, ceea ce am surprins şi-n imaginile foto pe care le-am realizat în momentul acela. Auzisem despre această minune, dar, asemenea multora dintre noi, mi-am dorit să văd personal toate cele ce s-au întâmplat. O dată în plus, Dumnezeu ne-a arătat că lucrările şi tainele Sale sunt de necuprins pentru mintea doritoare de relevanţe. Exact cum ne învaţă psalmistul: "Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie, Iordane, că te-ai întors înapoi? Munţilor că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor? De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob, Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău" (Psalmul 113, 5-9). Ne uitam unii la alţii, fără prea multe cuvinte, încercând să primim cu bucurie sfințenia zilei. De trei ori am ajuns de Bobotează la Iordan, dar de fiecare dată am avut aceleași trăiri și același sentiment de binecuvântare și împlinire.

De fiecare dată, noi românii, înainte de a părăsi locul acela sfânt, rostim împreună rugăciunea pe care Arhimandritul Ioanichie Bălan a scris-o chiar acolo, la Iordan, în sfântă zi de Bobotează: ”Doamne, Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul şi ale tuturor sfinţilor care s-au nevoit în pustiul Iordanului, miluieşte, apără, păzeşte şi mântuieşte lumea, pentru care Te-ai răstignit. Miluieşte, Mântuitorule, pe toţi cei ce s-au botezat întru numele Preasfintei Treimi. Mântuieşte şi binecuvântează toate popoarele pământului cu lumină, cu viaţă şi nădejde sfântă, cu revărsare de har şi cu multă pace între oameni. Binecuvântează, Doamne, ţara noastră românească cu statornicie în dreapta credinţă, cu bucurie şi armonie. Revarsă, Mântuitorule, binecuvântarea Iordanului peste lume şi peste ţara noastră, peste casele şi sufletele noastre, peste toţi cei ce îşi pun nădejdea în Tine!”.