Iată semnele adevăratei mântuiri
1.Iată,
frate, cele două semne adevărate după care vei putea simţi lumina sufletului
tău atunci când Dumnezeu te va
învrednici să te faci lumină
înlăuntru. Ele vor fi de ajuns ca să-ţi facă cunoscut adevărul care a început
să strălucească în sufletul tău.
2.Când
prin harul şi mila Domnului nostru Iisus Hristos începe să strălucească în tine luminarea gândirii de care au vorbit Părinţii, îţi vor întări acest lucru două semne. Când
nu le vei găsi în tine, cunoaşte că eşti încă foarte departe de luminare, chiar
dacă ţi se pare că vieţuieşti bine.
3.
Unul din semne este următorul: Când această lumină ascunsă străluceşte deja în
sufletul tău, iată ce se va întâmpla: ori de câte ori vei lăsa citirea
[Scripturii] sau rugăciunea, gândirea ta va fi prinsă de unele versete sau de
conţinutul lor, va medita asupra lor şi va cerceta spontan înţelesul lor
duhovnicesc; va fi atât de legată de ele, încât nu se va mai depărta de ele şi
niciun lucru creat n-o va putea împrăştia. Chiar dacă nu te vei îngriji mult şi
nu vei dori aceasta, lucrul se va întâmpla gândirii în mod spontan, dacă nu cu
totul sau pe deplin, atunci măcar în parte.
4.
Al doilea semn, la fel de precis ca primul, e acesta: când sufletul lasă
întunericul şi se face lumină înlăuntru, atunci singuraticului i se dau
îngenunchieri îndelungate. Iar zăbovirea în acestea va fi atât de desfătată,
încât din pricina desfătării poate rămâne îngenunchiat la pământ trei zile fără
să simtă oboseală; el nu mai vrea să se ridice în picioare, şi ori de câte ori
îşi ridică capul să se scoale în picioare, din pricina acelei îndelungate
desfătări din inima sa, cade iar cu faţa la pământ. Rugăciunea devine pentru el
atunci un lucru mic, fiindcă în clipa în care aceasta a trecut în inima lui, el
simte ajutorul [lui Dumnezeu] în toată fiinţa lui şi desfătarea devine atât de
intensă, încât limba i se opreşte şi inima lui tace. O dulce liniştire cuprinde
inima şi mădularele lui, în aşa fel încât am putea spune că nici măcar
Împărăţia cerurilor nu se mai compară pentru el cu liniştirea rugăciunii atunci
când zace prăvălit cu faţa la pământ în liniştire zi şi noapte. Şi pe cât va
intra cineva în luminarea gândirii, pe atât se învredniceşte de desfătare în
îngenunchierile sale.
5.
Scriu toate acestea, frate, pentru cei ce stăruie necontenit în liniştire, nu
pentru cei cărora aceste lucruri dumnezeieşti, săvârşite între Dumnezeu şi
sfinţi, într-o taină negrăită, le par vrednice de râs.
6.
Dar la ce bun să mai vorbesc, frate, despre lucruri despre care nu se poate
vorbi pentru că sunt negrăite? Dedică-te ostenelii rugăciunii şi vei găsi ceea
ce nu poţi auzi de la nimeni altul.
( Sf. Isaac Sirul - Cuvinte către
singuratici )
No comments:
Post a Comment