Mănăstirea ” Sfântul Apostol Filip”

Moaștele Sfinților Martiri din cripta mănăstirii dobrogene

Autor: Mariana Borloveanu

După o slujbă arhierească la Lipnița și un popas de suflet la Dervent, am pornit-o către Constanța, admirând peisajul întomnat al stepei dobrogene. La un moment dat, am urmat un drum pietruit, la capătul căruia am aflat un lăcaș monastic destul de atipic pentru aceste locuri, Mănăstirea ” Sfântul Apostol Filip”. Înainte de a ne închina la moaștele sfântului, care se află în biserica de sus a mănăstirii, am coborât într-o criptă cu alte cinci racle cu moaşte ale sfinţilor descoperiţi în cetatea Adamclisi. Apoi, am rămas o vreme în acest loc odihnitor și încărcat de sfințenie, unde lesne te poți regăsi în meditație și rugăciune.

Un altfel de lăcaș monastic pe pământ dobrogean

Ori de câte ori ajungi în Dobrogea, fără-ndoială trebuie să îți alegi astfel vremea de drum, astfel încât să nu te topești sub arșița verii, dar nici să dai piept cu viscolul de stepă al iernii. Așa am gândit că cea mai bună vreme pentru un nou popas pe aceste meleaguri este acum, în prag de toamnă. Și am pornit la drum într-o zi în care parcă se rătăcise pe aici un soare blând, întru mângâierea celor dornici de popasuri în locuri pustii. Purtam încărcătura spirituală a mănăstirilor Dervent și Lipnița, pe când am pornit din nou la drum prin așezămintele monastice din stepa dobrogeană, abătându-mă din când în când pe drumuri vechi, albite de timp şi de oasele martirilor care L-au mărturisit pe Hristos. În aceste locuri în care cândva, Sfinții Apostoli Andrei și Filip, au propovăduit Evanghelia, au apărut lăcașuri de închinare, pe care le simți și le cauți involuntar. Un astfel de loc este și Mănăstirea "Sfântul Apostol Filip", situată între localităţile Deleni şi Ioan Corvin, nu departe de Peştera Sfântului Andrei, ridicată pe dealul de vizavi de cetatea romană de la Adamclisi. De pe şosea, se zăreşte doar biserica, precum o lumină ivită pe coama dealului. La un moment dat am părăsit asfaltul, urmând drumul de țară, pe care un nor de praf ne-a însoțit tot timpul, ajutându-ne parcă să înaintăm spre pustie.

Cripta cu sfinte moaște ale martirilor

Străbătând încet drumul de țară, care se pierde parcă în veșnicie, începi să meditezi, lăsându-te mângâiat de lumina ce picură din ceruri peste această lume a tăcerii, vremelnic creștinatului pământ dobrogean. Așa am găsit sfântul lăcaș dobrogean, învăluit într-o tăcere adâncă. Pășind pe drumul care duce spre mănăstire, doar urmele pașilor se pierd în colbul de stepă. Nici măcar gândurile nu le mai poți conecta la prezent, pentru că fiecare pas, fiecare clipă, înseamnă o nouă trăire, o nouă dimensiune în această lume pustie. În sfârșit am ajuns. E greu să decizi pe unde să intri mai întâi și asta pentru că mănăstirea are două altare, cel din cripta de la intrare și cel din biserica de sus, în ambele locuri slujindu-se Sfânta Liturghie și alte Sfinte Taine. Pentru că mi s-a părut ceva inedit, am coborât mai întâi în criptă. Cu fiecare treaptă, coboram parcă într-un alt veac, spre a ne întâlni cu duhul celor cinci creștini care au fost martirizaţi pentru credinţa lor în Hristos. Rămășițe din trupurile lor, ce-o mai fi rămas din ele, au fost aşezate într-un martiricon, sub altarul bisericii mari. Acestea au fost descoperite târziu, abia acum un secol, osemintele fiind duse spre cercetare la Institutul de Antropologie din Bucureşti. Aici au rămas uitate multă vreme, până când, din mila Domnului, acestea au fost recuperate şi redate spre mângâiere credincioşilor. Odată cu ridicarea Mănăstirii "Sfântul Apostol Filip", în anul 2007, trupurile sfinţilor au fost depuse în această criptă, unde creștinii se închină cu evlavie și găsesc mângâiere.

Părticele din moaștele Sfântului Apostol Filip

În faţa bisericii actuale, a fost conceput un atrium, o curte interioară, cu arcade și coloane placate cu piatră, astfel încât să rezoneze cu cetatea, cu zona predominant romanică. Pentru o clipă am avut sentimentul că mă aflu într-una din mănăstirile grecești, cu care se aseamănă izbitor de mult. Mănăstirea are două hramuri: ”Sfântul Apostol Filip” și ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica cea mare a așezământului monahal a fost împodobită cu frescă, atât în interior cât și în exterior, astfel încât frumusețea bisericii să fie în concordanță cu bucuria rugăciunii din acest sfânt lăcaș. Părintele Dorotei, starețul acestei sfinte mănăstiri, este părtaș la sfințenia locului, despre care ne-a făcut această mărturisire:

”O clipă petrecută în proximitatea veşniciei, parcă îți dezvăluie din tainele istoriei, perioadă în care martirii erau omorâți pentru că îl mărturiseau pe Hristos. În jurul mănăstirii, din peisaj nu lipsește pădurea, zidul Cetății Adamclisi, iar în zare se observă Monumentul Tropaeum Traiani. Acestea toate, îmbinate cu slujbele și rugăciunile de aici, te liniștesc și te fac să simţi acea dumnezeire care te binecuvântează întru veșnicie. La Mănăstirea „Sfântul Apostol Filip”, prin bunăvoința preotului Dobre, din Bulgaria, avem și o părticică din moaștele Apostolului Filip. Toți cei care se roagă cu evlavie la sfintele sale moaște, dobândesc sănătate și lumina faptelor bune”.

Am zăbovit o vreme în tinda vetrei spirituale din pustniceștile lăcașuri dobrogene, înțelegând în acest sfânt popas că toată trăirea lăuntrică sporește în astfel de locuri binecuvântate și fiecare om care simte creștinește, își promite să urmeze cu evlavie calea duhovnicească a Sfinților Apostoli.