Acatistul Sfinţilor Apostoli

Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
                                               29 iunie

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând:

 Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

Icosul 1
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 2-lea
Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; şi propovăduindu-L pe dânsul ai strigat: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi: 
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite; 
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii; 
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii; 
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit; 
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit; 
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit; 
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor; 
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător; 
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat; 
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea: 
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule; 
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate; 
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule; 
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule; 
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş; 
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu; 
Bucură-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii; 
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos; 
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor; 
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor; 
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit; 
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 4-lea
Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a strigat către El: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceasta strigăm ţie: 
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită; 
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat; 
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii; 
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare; 
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit; 
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti; 
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător; 
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător; 
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire; 
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire; 
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru uni; 
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 5-lea
Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce strigă ţie acestea: 
Bucură-te, străină hrană a sufletului; 
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului; 
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi; 
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc; 
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicăt-o; 
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o; 
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat; 
Bucură-te, izvor care varsă sănătate; 
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări; 
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile; 
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-6-lea
Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobita ca pe o cămara de nunta cu strălucirile lumii celei nemarginite, înspăimântăt m-ai strigat: bine este a petrece aici cântând: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a striga ţie: 
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată; 
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi; 
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu; 
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu; 
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări; 
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare; 
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori; 
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători; 
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile; 
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese; 
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat; 
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-7-lea
Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, strigând ţie: 
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii; 
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului; 
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat; 
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat; 
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut; 
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc; 
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat; 
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos; 
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire; 
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare l-ai mântuit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-8-lea
Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind cele fireşti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce strigă ţie aşa: 
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti; 
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti; 
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii; 
Bucură-te, Biserica celor două firi; 
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite; 
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci; 
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei; 
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei; 
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor; 
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu; 
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-9-lea
Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi I-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicând pe cei ce cred, ca să-I strige lui din inimă: 
Bucură-te, gură cinstită a Mângâietorului; 
Bucură-te, limba cu foc îngrădită; 
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi; 
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi; 
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei; 
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor; 
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor; 
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor; 
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită; 
Bucură-te, sărătură a focului ceresc; 
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 10-lea
Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos striga. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l strig: 
Bucură-te, trâmbiţa adevărului; 
Bucură-te, chitara teologiei; 
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare; 
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare; 
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca; 
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului; 
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti; 
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului; 
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele; 
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele; 
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit; 
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 11-lea
Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie: 
Bucură-te, lumina celor întunecaţi; 
Bucură-te, calea celor rătăciţi; 
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor; 
Bucură-te, al patimilor lui preaalesule mărturisitor; 
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre; 
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea; 
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare; 
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu; 
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor; 
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător; 
Bucură-te, disc luminos al soarelui; 
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 12-lea
Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşti începătoare te umpli strigând neîncetet: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi: 
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite; 
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite; 
Bucură-te, arătare a celor gândite; 
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur; 
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie; 
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute; 
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite; 
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului; 
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui; 
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită; 
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 13-lea
O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Şi  Condacul întâi 
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

                                 Bucuria întâlnirii cu Sf Ap Petru, în Ţara Sfântă

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  

Calea Rugăciunii

Părintele Pahomie de la Sfânta Mănăstire Cozia:

„De-acum am 92 de ani şi trece timp până mă-mbrac, până-mi leg şireturile, e mai greu… Dar mă trezesc devreme, apoi citesc din cărţile sfinte, îmi fac rugăciunile cele de fiecare zi ale sufletului şi mă hrănesc cu slujbele dinaintea ivirii zorilor. E foarte plăcut, e o pregătire a sufletului, greu de descris în cuvinte…“ 

Duminica Rusaliilor

Predica la Pogorârea Duhului Sfânt 

                                  PARINTELE GALERIU

                                   

Odraslita prin si din sangele lui Hristos pe Cruce, Biserica se naste din Duhul Sfant la Cincizecime si intra vizibil in istorie.

Dupa Cina cea de Taina, Mantuitorul rosteste ucenicilor Sai acest cuvant greu: “Eu va spun adevarul: va este de folos ca sa Ma duc Eu”  (Ioan 16,7). Ucenicii se intristeaza. Cum, Doamne, “este de folos” Sa ne despartim? Iisus explica: “De M-ati iubi, v-ati bucura ca Ma duc la Tatal… Ca, daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.” Iisus Hristos dezvaluie taina duhului: spiritualizarea si universalizarea prezentei Lui in noi, in Duhul Sfant, deci a mantuirii noastre. Iisus petrecuse cu ucenicii trupeste in acei ani ai harului. A fost cu ei fata catre fata; cu ei, langa ei. Cat L-au inteles, cunoscut? Ispitit de o slujnica in curtea arhiereului despre Mantuitorul, Petru va spune: “nu cunosc pe omul acesta” (Matei 26,72). Si noi, trupeste, putem petrece langa cineva ani si zeci de ani fara sa-l cunoastem, fara sa stim ce se petrece in sufletul lui. E o marginire, o limitare a materiei in timp si spatiu. Numai cand se deschid ochii duhului, cand se lumineaza “ochii gandului” in trupul sfant, intelegi, cunosti cu adevarat lumea cerului si a pamantului si te rezidesti in ea. Pentru aceasta a venit Hristos si a trimis Duhul Sfant de la Tatal.

Si a savarsit acest lucru temeinic, prin Inviere si Inaltare. Inca in Inviere lucreaza in ucenici o trecere pascala de la trup la duh, fiind cu ei cand vazut, cand nevazut.

Dar cresterea in simtirea duhovniceasca, spirituala, devine tot mai revelatoare prin Inaltare. Inainte de a Se “desparti” si Inalta la cer, Iisus Hristos fagaduieste ucenicilor: “Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28,20).  Deci Se va inalta fara sa Se desparta de ei, de noi, de lume. Preamareste, in acest sens, cantarea Bisericii: “Pe cele de pe pamant unindu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despartit, ci ai ramas nedepartat, graind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” (Condacul Inaltarii Domnului). Suirea, Inaltarea la cer inseamna umplerea tot mai deplina a firii Lui omenesti cu infinitul dumnezeirii, in Duhul Sfant, pana la dreapta Tatalui; or, nu era departare, ci, dimpotriva, o tot mai adanca apropiere si unire cu noi – o coincidenta intre tronul dumnezeiesc si intimitatea noastra, datorita si faptului ca Insusi Trupul omenesc al Domnului sade pe “tronul dumnezeiesc”. Dupa aceasta plinire a inaltarii firii umane in Hristos pana la dreapta Tatalui, urmeaza lucrarea, raspandirea, extinderea mantuirii si suirii noastre in harul si Adevarul Lui. Duhul Sfant, de la Care S-a intrupat Fiul, pogoara – trimis de la Tatal – pentru ca Fiul “sa ia chip” luminos si in fiii oamenilor. Faptul se petrece la cincizeci de zile dupa Inviere.

Si, intr-adevar, in acea zi, “din cer, fara de veste s-a facut un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat impartite limbi de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si, iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe Apostoli vorbind in limba sa… Multime de parti so mezi, si elamiti, si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si Capadocia, in Pont si Asia, In Frigia, in EgiptLibia, romani in treacat… iudei si prozeliti” (Fapte 2, 2-11).

Si, intrucat unii dintre iudei, auzindu-i pe Apostoli graind in felurite limbi, huleau zicand ca sunt “plini de must”, beti, atunci Petru Apostolul, ridicandu-se in mijlocul lor, a inaltat cuvantul. Si, precum incredintase Hristos: “Cel ce crede in Mine… rauri de apa vie vor curge” (Ioan &, 38) (adica din inima si din gura lor), intr-adevar, asa se petrece acum prin Apostolul care rosteste: “Barbati iudei si toti… luati in urechi cuvintele mele. Acestia nu sunt beti, ci se plineste acum spusa Proorocului: in zilele din urma, zice Domnul, vor turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Fapte 2, 14-17); si, vestindu-L pe Hristos in puterea Duhului Sfant – Care topise in el si frica, si nestiinta – incheie cuvantul: “Sa stie toata casa lui Israel ca Dumnezeu pe acest Iisus, pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos” (Fapte 2, 3-6). Si Duhul Il vestea, Il raspandea, pentru ca Hristos sa ia chip chiar din acea zi, in Duhul Sfant, in mii de inimi; raspandirea prezentei in duh a lui Hristos, a spiritualizarii si universalizarii mantuirii. Duhul nu are hotar, Si asa, la propovaduirea Apostolilor, cei de fata, patrunsi la inima, au intrebat cu ravna pe Petru si pe ceilalti Apostoli: Barbati frati, ce sa facem? Si a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare in numele lui Iisus Hristos… si veti primi darul Duhului Sfant. Si s-au botezat in acea zi ca la trei mii de suflete.” (Fapte 2, 37-41). Rasadul Parintelui ceresc, Fiul prin Care toate s-au facut si se refac, S-a semanat si Se seamana de atunci mereu, in Duhul Sfant, in fiecare suflet.

Trei cuvinte smerite de de lgatura (prepozitii) ne stau la inima, talcuind aceasta taina: “prin”, “din” si “in”. “Prin” ne indreapta cugetul la Fiul, la Hristos: “Prin El, toate s-au facut” si iarasi: “prin Mine, de va intra cineva, se va mantui”. “In” ne indreapta cugetul la Duhul: “nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, decat in Duhul Sfant” (ICorinteni 12,13). “Din” ne inalta cugetul deopotriva la Fiul si la Duhul Sfant: “voi turna din Duhul Meu” zice Domnul prin profetul Iolil. Pentru ca, apoi, Mantuitorul sa adauge: “cand va veni Acela, Duhul Adevarului… Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va vesti” (Ioan 16,14).

Duhul Sfant, cu puterea infinitului Sau divin, ia rasad din infinitul divin al Fiului si raspandeste prin El si impreuna cu El chipul Lui in fiecare suflet botezat. Amin.

Acatistul Înălţării Domnului

Rugăciunile începătoare, apoi:


Condacul 1:
Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al mortii îti aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din sufIet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Icosul 1:
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Impărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbită.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din FaţaTa să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 2:
Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune,cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!
Icosul 2:
Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, tipul înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împaraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm:
Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învătătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăveste-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 3:
Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!
Icosul 3:
Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit înălţarea Ta, zicând:
Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau impreună cu Tine.
Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 4:
Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 4:
Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii
Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care l-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:
Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse,Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 5:
Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 5:
Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 6:
Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele, Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfi şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!
Icosul 6:
Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:
Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 7:
Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta a lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 7:
Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm Ţie aşa:
Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauti oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 8:
Străină şi minunată este învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm asa:
Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, Înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 9:
Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest nărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!
Icosul 9:
Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţrea Ta şi privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Faşa Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 10:
Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că În casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îti vom cânta: Aliluia!
Icosul 10:
Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântam aşa:
Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Tie Unuia îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 11:
Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a coborat cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un mget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!
Icosul 11:
Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, îţi cântăm acestea:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta
Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 12:
Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat. la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
hsuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne af1ăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvantatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri
Condacul 13:
O Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).
Apoi se zice Icosul 1şi Condacul 1.

RUGĂCIUNE

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereştI pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos

Acest acatist se citeşte de la Paşti până la Înălţarea Domnului

 
Se cântă: Hristos a înviat (de trei ori), apoi:

Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Doamne, biruitorul morţii celei veşnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem ţie, noi robii Tăi şi zidirea Ta. Cel ce ai biruinţă asupra morţii, de moartea păcatelor slobozeşte-ne pe noi, care grăim: Iisuse cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Icosul 1:
Îngerii, Învierea Ta Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Şi pe noi cei de pe pământ învredniceşte-ne cu inimă curată a-ţi cânta ţie, unele ca acestea: Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toţi credincioşii, luminează-ne şi pe noi cei ce trăim în întunericul necunoştinţei;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi şi la toate le dai viaţă, înviază-ne şi pe noi, cei omorâţi în păcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cer şi ai înălţat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalţă-ne şi pe noi cei plecaţi spre pământ;
Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi părtaşi slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, nu ne judeca pe noi, după fărădelegile noastre, ci miluieşte-ne după mare mila Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 2:
Văzând, Doamne, oamenii căzuţi, Te-ai întrupat şi ai înviat pe toţi, dăruindu-le celor înviaţi toate spre mântuire. Înviază-ne şi pe noi cei omorâţi din pricina păcatelor, ca să-ţi cântăm ţie: Aliluia!

Icosul 2:
Mintea nu pricepe dumnezeiasca taină, cum izvorul vieţii înviază, omorând moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simţind bucuria învierii şi astfel fiind luminaţi, cu glas de bucurie duhovnicească grăim către Tine unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai intrat prin uşile încuiate, intră şi în casa sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii tăi, întâmpină-ne şi pe noi, pe calea acestei vieţi, şi ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde şi inima noastră cea rece, spre dorirea de slava Ta;
Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea pâinilor, dă-ne şi nouă a Te cunoaşte în dumnezeiasca împărtăşanie;
Iisuse, Cel ce ai făgăduit pe Duhul Sfânt ucenicilor Tăi, trimite-ne şi nouă pe acest Duh mângâietor de la Tatăl;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 3:
Cu puterea Ta, cea dumnezeiască, înviind pe Lazăr, înviază-ne şi pe noi cei ce suntem doborâţi de patimi şi zăcem în păcatul nepocăinţei, ca sculându-ne după glasul Tău, să cântăm cântare: Aliluia!

Icosul 3:
Având putere asupra morţii, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamă-ne şi pe noi, din adâncul păcatelor noastre, că şi noi, curăţindu-ne simţirile, Ţie celui ce străluceşti cu lumina cea neapropiată, cu bucurie să-ţi cântăm cântare de biruinţă, aşa:
Iisuse, biruitorul morţii, biruieşte patimile noastre cele rele;
Iisuse, Dătătorule de viaţă, dă-ne şi nouă o viaţă mântuitoare;
Iisuse, izvorul bucuriei, bucură inima noastră întru îndreptările Tale;
Iisuse, Cel ce ai săturat, cu cinci pâini şi doi peşti, cinci mii de bărbaţi în pustie, afară de femei, şi de copii, hrăneşte-ne şi pe noi cu pâinea Ta cerească;
Iisuse, nădejdea celor căzuţi, scoate-ne şi pe noi din adâncul răutăţilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 4:
Viforul patimilor ne tulbură şi ne îneacă; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca şi lui Petru, mâna Ta cea de ajutor şi cu puterea Învierii Tale, ridică-ne şi ne înalţă a cânta Ţie: Aliluia!

Icosul 4:
Având îmbucurătoarea veste a învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc şi pământul se bucură; iar noi prăznuind veselia cea veşnică, îndrăznim a-Ţi cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce şezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creştinilor, după îndurările Tale;
Iisuse, Cel ce iubeşti zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă;
Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine şi inima noastră cea ticăloasă;
Iisuse, Cel ce împlineşti toate cererile cele bune, împlineşte şi doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine;
Iisuse, Cel ce primeşti orice picătură de lacrimi nu îndepărta rugăciunile noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 5:
Viaţă de Dumnezeu plăcută izvorăşte din Tine, o Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugăm pe Tine, ca să nu ne piardă pe noi ucigătorul de suflete, nici să ne închidă gura ca să murim nepocăiţi, ci învredniceşte-ne să-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul 5:
Văzând cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă şi neroditoare, ci din izvorul nestricăciunii şi purtătorul de viaţă mormânt al Mântuitorului, care, pe pământul cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a învăţat pe toţi a cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit să primim scump sângele Tău, învredniceşte-ne fără de lipsă, a primi acest prea cinstit sânge;
Iisuse, Cel ce trimiţi ploaie asupra celor drepţi şi asupra celor păcătoşi, stropeşte-ne şi pe noi cu harul Tău, ca să aducem roadă duhovnicească;
Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care ţi-a sărutat cu lacrimi de pocăinţă picioarele Tale, dă-ne şi nouă a-Ţi uda picioarele Tale cu lacrimi de umilinţă;
Iisuse, Cel ce ai întărit pe Toma în credinţa învierii Tale, dă-ne şi nouă credinţă nefăţarnică;
Iisuse, Cel ce ai zis: căutaţi şi veţi afla, dă-ne şi nouă a Te găsi pe Tine;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 6:
Propovăduind cu duhul neîncetat bucuria învierii Tale, celei purtătoare de viaţă, Iisuse, Dumnezeul nostru, dă să fim şi noi, păcătoşii, părtaşi acestei învieri, ca neîncetat să cântăm în Ierusalimul cel de sus: Aliluia!

Icosul 6:
Strălucind la toată lumea cu învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt; ca să prăznuiască toată zidirea Învierea lui Hristos, întru care întăriţi fiind vom cânta unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, luminează şi ochii noştri cei întunecaţi;
Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pământul, ridică-ne şi pe noi de pe pământ la cer;
Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea dumnezeiască în cele de dedesubt, pogoară-Te şi în adâncul inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce ai scos din temniţele iadului sufletele ce Te aşteptau, scoate-ne şi pe noi, păcătoşii, din întunericul mâhnirii, căci viaţa noastră de iad s-a apropiat;
Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi prea curatele Tale mâini, cuprinde-ne şi pe noi, ticăloşii, în braţele Tale;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 7:
Vrând Domnul Hristos ca să descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa şi nestricând-o, înaintea celor ce-L păzeşti, ca un purtător de biruinţă s-a sculat şi ne-a învăţat a-I cânta:

Icosul 7:
Minunat şi cu neputinţă este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculăm împreună cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie Îţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai înviatşi ai dat în dar tuturor viaţă, întraripează mintea noastră, ca să-Ţi urmeze Ţie pururea;
Iisuse, Cel ce ai sfinţit pământul cu picioarele Tale, sfinţeşte şi gândurile noastre, cele care se înalţă la Tine;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrăvi preacinstitul Tău chip, dă-ne şi nouă a avea pururea în sufletele noastre chipul Învierii Tale;
Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai văduvei, primeşte şi de la noi cântarea aceasta;
Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânată, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea bună, nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te sărută pe Tine, prin cântări de laudă;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 8:
Străin lucru, că pe Dumnezeu Întrupat şi înviat din morţi, noi astăzi cu cugetul văzându-L, toată grija cea lumească să o lepădăm. Şi ca pe Împăratul tuturor să-L primim şi să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 8:
Totul ai fost iubire, Iisuse, către omul cel căzut şi ai pus la dumnezeiască strajă pe, de Dumnezeu grăitorul, Avacum, să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat despre învierea Ta. Pentru aceasta şi noi grăim Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai fost păzit de ostaşi, trimite la straja sufletelor noastre, pe îngerul păzitor, pe care noi îl alungăm cu păcatele noastre, ca să ne păzească şi să ne călăuzească spre mântuire, pentru învierea Ta;
Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noştri de la deşertăciune şi-i luminează, spre cunoştinţa adevărului.
Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: “Mă iubeşti?” dă-ne şi nouă să avem chipul dragostei lui de la urmă;
Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă şi nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale;
Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega şi a dezlega, dezleagă-ne şi pe noi de nedreptăţile noastre!
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi înviază şi sufletele noastre!

Condacul 9:
Toată firea omenească, în Tine s-a preaslăvit, cu învierea Ta, Iisuse, şi prin aceasta s-a dăruit nestricăciune trupurilor sfinţilor, adeverindu-ne aceasta prin moaştele sfinţilor şi cântându-ţi cu umilinţă: Aliluia!

Icosul 9:
De Dumnezeu grăitorii ritori mânecă cu duhul întâmpinând ieşirea din mormânt, şi în loc de mir, cântare Îţi aduce Ţie, ca soarelui dreptăţii şi Stăpânului; cu ale căror cântări, primeşte şi aceste rugăciuni ale noastre:
Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vărsat pe Tine, primeşte şi ale noastre cântări de laudă, de mulţumire şi de cerere;
Iisuse, Soarele dreptăţii, luminează sufletele noastre cele întunecate;
Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai făcut vânători de oameni, atrage şi voia noastră cea rea, spre ascultarea Ta;
Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefăcut în mai-marele Apostol, înţelepţeşte-ne şi pe noi cei ce rătăcim;
Iisuse, pentru rugăciunile acestui Apostol şi ale tuturor sfinţilor Tăi, fie-ţi milă de noi păcătoşii;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 10:
Voind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorât pe pământ şi Însuţi Dumnezeu fiind, ai primit neputinţele noastre, ca şi în ele să se arate puterea Ta, care ne îndeamnă a cânta: Aliluia!

Icosul 10:
Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat legăturile cele veşnice, în care se ţineau legate sufletele, slobozeşte-ne şi pe noi de legăturile păcatului, ca să-Ţi cântăm Ţie unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai încredinţat pe iubitul Tău ucenic Maicii Tale, încredinţează-ne şi pe noi îngrijirii ei, cele mântuitoare;
Iisuse, Cel ce suferinţele Maicii Tale le-ai prefăcut în bucurie, dă-ne şi nouă, nevrednicilor, cu răbdare să purtăm crucea noastră;
Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dă-ne şi nouă, păcătoşilor, ca să fim sub acoperământul ei;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dă-ne şi nouă blândeţile şi curăţia inimii pruncilor;
Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata şi i-ai poruncit de acum să nu mai păcătuiască, dă-ne şi nouă ca de acum să nu Te mai întristăm; Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 11:
Cântare de umilinţă, despre învierea Ta, binevoieşte ca să-ţi aducem ţie, Mântuitorul nostru. Şi prin aceasta să primească sufletele noastre mirul vindecării de nălucirile cele vătămătoare, ca să-ţi cântăm Ţie pururea: Aliluia!

Icosul 11:
Primind, prin învierea Ta, razele strălucitoare ale darului, şi prin aceasta, ca prin oglindă, duhovniceşte văzând scularea Ta cea aducătoare de viaţă, ne închinăm cinstitei Tale cruci şi slăvitei învierii Tale, pe care o lăudăm şi o slăvim, cântând aşa:
Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primeşte şi rugăciunea noastră, ca un îndurător;
Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoară poftele noastre cele trupeşti;
Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea noastră, dă-ne şi nouă cu totul a ne preda Ţie;
Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca să pregăteşti locaşuri celor ce Te iubesc pe Tine, aşează-ne şi pe noi în locaşurile Tale; Iisuse, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, numără-ne şi pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 12:
Darul Tău dă-ni-l nouă Iisuse, Cel ce pe toţi ne-ai iubit, primeşte rugăciunea noastră, ca o pârgă, ce-Ţi aducem Ţie. Şi depărtează de la sufletele noastre tot gândul cel viclean, ca fără osândă să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul 12:
Cântând preaslăvită învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi credem că dăruieşti tuturor viaţă veşnică. Pentru aceasta, întru această numită şi sfântă zi, ca fraţii unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru învierea Ta. Deci cu o gură şi cu o inimă să cântăm unele ca acestea:
Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează pe Tine, binecuvintează şi acum osteneala noastră cea după putere;
Iisuse, Cel ce sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, sfinţeşte şi doririle şi gândurile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai făgăduit să fii cu cei credincioşi până la sfârşitul veacului, fii neîncetat şi cu noi păcătoşii;
Iisuse, Cuvântul cel Adevărat al Tatălui, curăţă cuvintele noastre cele nevrednice, ca să Te lăudăm pe Tine;
Iisuse, Paştile cele mântuitoare, care duc de la moarte la viaţă, sălăşluieşte-ne în locaşul Tău, luminându-ne haina sufletelor noastre;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!

Condacul 13:
O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte şi celor din morminte le-ai dăruit viaţă, primeşte ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puţină rugăciune. Şi dăruieşte-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimţirii, viaţă veşnică, ca să-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Acest Condac se zice de 3 ori, apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Se cântă apoi: Hristos a înviat (de 3 ori)

Leacuri mănăstireşti : MĂSLINUL

Autor : Mariana Borloveanu

Sănătatea adusă de cura cu măslin

Chiar dacă trăim departe de imensele plantaţii de măslin, trebuie să avem conştiinţa faptului că în terapeutica medicală, măslinele sunt deosebit de preţioase pentru sănătate. Încă din Antichitate, Hipocrate, părintele medicinii,

a recomandat consumul de măsline în vederea tratării a numeroase afecţiuni.

De la uleiul de măsline presat la rece şi până la tratamentele cu frunze şi fructe de măslin, există mai multe remedii naturiste, o parte dintre ele fiindu-ne oferite de maica Anastasia, de la Mănăstirea Celi Dere.

 Măslinul era cunoscut ca plantă tămăduitoare în vremea Mântuitorului

În Ţara Sfântă, încă din prima perioadă de după Hristos, existau păduri compacte de măslin la nord de Gaza, pe şesurile Şaronului şi ale Hebronului sau în grădina Ghetsimani, situată la baza Muntelui Măslinilor din Ierusalim, unde Mântuitorul venea adesea pentru a se ruga sub măslinii bătrâni şi de unde a şi fost arestat. Încă din vremea aceea frunzele şi fructele de măslin erau la mare preţ în vindecarea multora dintre boli, în Grecia Antică planta de măslin fiind la rang de regină a fertilităţii şi a deplinei stabilităţi a echilibrului fizic al organismului. Măslinul este un arbust fructifer la origine, dar este  dirijat în aşa fel încât să aibă aspectul unui copac cu trunchi masiv, mai ales odată cu ajungerea la maturitate. Măslinii neângrijiţi cresc mult mai încet decât cei din culturi şi care există în Europa de apropape 1000 de ani. Frunzele gri-argintii sunt foarte groase, ceea ce le dă motivaţia de a fi folosite în multe dintre tratamentele naturiste. Toţi măslinii îşi pierd frunzele la un interval de doi ani.

 Adevărata comoară de leac din planta de măslin

Consumul măslinelor este cel mai bun leac în ceea ce priveşte vindecarea ulcerelor, iar sucul stors din fructele proaspete, neconservate, este indicat pentru tratarea multor boli cronice. Compoziţia chimică a fructului de măslin cuprinde o paletă extrem de variată: apă; vitaminele A, B, C, E, F; săruri minerale şi materii azotate, grase; ulei; substanţe extractive; sulf, fosfor, cupru, mangan, calciu, fier, magneziu, protide, celuloza, etc. Consumul de măsline asigură de asemenea  o bună digestie, fiind laxativ şi asigurând drenajul biliar, purgativ, emolient, antidot al otrăvilor şi bun colagog, stimulând buna funcţionare a ficatului. Scade valorile colesterolului şi ajută la înmuierea keratozelor, vindecând leziuni şi alte diferite răni. Uleiul, frunzele şi fructele de măslin sunt un adevărat medicament în afecţiuni precum: abcese, afecţiuni hepatice, afecţiuni digestive, alopecie, anemii, arsuri, colici, constipaţie, cosmetică, diabet zaharat, dischinezie biliară, dureri diverse, entorse, furuncule, gută, hipertensiune, hepatite, litiaze renale sau biliare, nevrite, panariţiu, paradontoză, pecingine, pioree, reumatism, sau viermi intestinali.

Leacuri aflate din vechi mănăstiri

Un leac al vremurilor de demutl ne învaţă că măslinele pisate cu sâmburi cu tot, amestecate cu seu de oaie şi mămăligă caldă se punea la gâtul copiilor bolnavi de gâlci. Amigdalita de astăzi potae folosi cu succes acelaşi remediu.  În ceea ce priveşte frunza de măslin şi sâmburii arşi in foc şi apoi, pisaţi şi amestecaţi cu rachiu, au fost şi vor rămâne întotdeauna cel mai de seamă leac  împotriva durerilor de măsele. În ceea ce priveşte tratamentul împotriva tricofitiei, există un tratament cu rezultate fără tăgadă: se pune o maslină în spuză, după care se desface şi se scoate sâmburele, apoi se aplică pe leziune. Scrumul de sâmburi de măslin este cel mai eficient tratament împotriva diareei. Se mai poate face un extract din frunzele de măslin, care reduce nivelul colesterolului din sânge şi poate scădea presiunea sângelui la pacienţii cu hipertensiune uşoară.

Pe lângă acestea mai avem preparate cu un efect de netăgăduit:

 Tratamente cu ulei presat la rece

 Cel mai bun şi eficient medicament pe bază de măsline este uleiul presat la rece, care se foloseşte sub urmatoarele forme:
a) Cate o linguriţă dimineaţa la trezire în bolile interne precum: dischinezie biliară, hepatică, afecţiuni abdominale.

b) Se masează gingiile în paradontoză, de mai multe ori pe zi.
c) Se aplică ulei cald pe locurile dureroase.
d) Se fac diverse preparate cu alte produse ca şi galbenuş de ou şi se fac spălături pe cap.
e) Se ia intern cate o lingură, pentru combaterea constipaţiei.  

f) Se face un amestec cu apa de var şi ulei în proporţii egale şi se aplică în cazurile de keratoză sau  alte afecţiuni cutanate, precum psoriazis sau  ihtioză. g) În gută se aplică pe locurile dureroase, împreună cu frunze de ferigă, aplicate cât mai fierbinţi cu putinţă.
h) Cataplasme cu măsline, pisate şi aplicate în cazul racelilor pe gât sau chiar pe piept.
i) În cazul viermilor intestinali se va lua câte o lingură de ulei dimineaţa pe stomacul gol. Este mai eficient dacă se combină şi cu alte tratamente.
j) În afecţiuni ale pielii, cu crăpături, ungerea cu ulei d emăsline este un adevărat balsam.

k) Cura de detoxifiere: Se va lua în gură o lingură de ulei şi se va mesteca bine timp de 20 de minute, fără să se înghită deloc, pentru că este foarte toxic. Se va forma o masă tare ca o gumă, care se va arunca, după care se va spala bine gura. Tratamentul se va face în fiecare zi, pe un interval de 10 zile. Este foarte eficient, pentru că ajută la curaţirea glandelor salivare şi a întregului organism de toxine.Uleiul de măslin este foarte util într-o multitudine de afecţiuni.