”Pâinea albă şi coaptă este doar o
umbră a Pâinii adevărate”
Autor: Mariana
Borloveanu
Pâinea harică sau pustnicească este un
aliment pe cât de simplu, pe atât de sănătos şi în acelaşi timp este un
adevărat medicament pentru cei care o folosesc. Pentru toţi cei care mănâncă
această pâine este aducătoare de sănătate, dar şi de har, motiv pentru care
aceasta se consumă în post şi rugăciune. Despre Sfântul Antonie cel Mare, Părintele
Ghelasie spunea:” Mânca o astfel de pâine
şi a trăit peste o sută de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea
coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o
ameliorare îndeosebi în bolile
psihice şi în potolirea patimilor. Îndeosebi în
specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustnicească,
deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea)." Pe
lângă pitele harice, făcute fără foc, există şi pite coapte sau pâine coaptă pe
vatră, dar diferită de cea făcută în casă ,folosită astăzi în mănăstirile de
obşte. Oricare dintre aceste forme de pregătire a pâinii, vor duce la obţinerea
celui mai complex şi recomandat aliment - medicament: pâinea.
Pâinea pustnicească nu înlocuieşte Sfintele
Taine şi nici anafura
Pâinea
pustnicească este un aliment întâlnit mai ales în viaţa pustnicilor din
vechime, de la care această pâine îşi trage şi numele. Numită uneori şi
"pâine harică", fapt care i-a facut pe unii să se pronunţe prea
repede împotriva ei, această pâine este numai un aliment pustnicesc, aducător
de mult folos celor care se nevoiesc în linişte şi rugăciune.
Ceea
ce trebuie să se ştie încă de la bun început este faptul că pâinea pustnicească nu înlocuieşte Sfintele
Taine şi nici anafura, ci constituie numai baza unui regim alimentar sănătos,
întâlnit mai ales în viaţa pustnicilor. Înlocuirea altor alimente cu consumul
necondiţionat de pâine harică este aducătoare de mult folos celor care se
nevoiesc în linişte şi rugăciune.
Cel care face pâinea harică trebuie să spună
tot timpul Rugăciunea Inimii
Pâinea
pustnicească nu se face cu făină din comerţ, ci din făină integrală sau din
uruială, măcinată după metode autohtone, fără cernere, folosind râşniţa
manuală. Se ia un kilogram de astfel de făină, peste care se adaugă apă, până
când se obţine o cocă tare, care se lasă la dospit de seara până dimineaţa,
aproximativ 10 -12 ore. Pâinea pustnicească se poate mânca aşa cum este după ce
s-a ţinut la dospit, sau se poate usca mai mult, consumându-se sub formă de
pesmet. Se recomandă ca în timpul în care se frământă pâinea să se spună
permanent rugăciunea “ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă
pe mine păcătosul”. Vechii călugări spuneau această rugăciune pe tot parcursul
dospirii pitelor harice, adică de seara, până dimineaţa. Această pâine nu
se mănâncă mai repede de 10-12 ore, deoarece acesta este timpul optim în care
se formează energiile vii.
”Siliţi-vă să recâştigaţi hrana din Cereale”
Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei
o recomanda atât pustnicilor, cât şi credincioşilor, punând mare preţ pe
cereale: “Cei bolnavi, dacă mai vreţi Sănătate, luaţi
aminte. Cerealele sunt „baza” Hranei. Siliţi-vă să recâştigaţi hrana
din Cereale şi veţi redescoperi ce înseamnă adevărata mâncare. Începeţi
cu Grâu măcinat casnic integral, fără cernere şi fără falsificări de
preparaţie. Folosiţi apoi toate Cerealele: ovăz, secară, porumb, orz. hrişcă,
mei, orez. Pâinea albă şi coaptă este doar o “umbră” a Pâinii adevărate.
Trebuie să ajungeţi la Pâinea Naturală Necoaptă !”.
Articolul integral - în revista Leacuri & Rețete Mănăstirești
No comments:
Post a Comment