MĂNĂSTIREA VĂRATEC

 Toamnă și sfinți la Văratec

Text & foto: Mariana BORLOVEANU

 După ani și ani, am poposit la Văratic într-o zi întomnată, în care razele de soare blând, coborau printre florile înrourate care înveșmântează vatra monahală. Am regăsit pacea adâncă a bisericii, unde, de-a dreapta și de-a stânga au apărut două racle cu moaște ale Sfinților Iosif de la Văratic și Gheorghe Pelerinul, sfinți care veghează pacea adâncă a slujbelor mănăstirești. Maica Iosefina, stareța acestei sfinte mănăstiri, rostuiește bunul mers al vieții monastice a celor 380 de măicuțe, care viețuiesc în Mănăstirea Văratic. Viața duhovnicească a acestora, se continuă însă cu minunate ascultări, pe care maicile le au la: Centrul Cultural Spiritual Varatic, Muzeul mănăstirii, Căminul pentru persoane vârstnice ”Cuvioasa Nazaria”, Atelierul de broderie, Atelierul de pictură, Brutăria și alte rucodelii.

 Biserica precum o mireasă și vatra monastică a Văraticului

 Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, este o fericită îngemănare a stilului moldovenesc cu elemente noi, apărute în Moldova în preajma secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Aceasta se află în centrul curţii interioare a mănăstirii, albă și zveltă, fiind zidită din piatră de râu şi din cărămidă.Privită din exterior, biserica înveșmântată în alb imaculat, este prevăzută cu trei turle, cu acoperiș în formă de clopot. Din cerdacul chiliei în care am fost găzduită, trăiesc senzația că am în față un tablou care întruchipează veșnicia.

După această panoramare a clădirii bisericii, m-am oprit în fața statuii de bronz a Saftei Brâncoveanu ( fiica lui Teodor Balș și a Zoei Rosetti-Balș), care a dăruit mare parte din odoarele liturgice ale mănăstirii și multe alte ajutoare materiale, necesare viețuirii monastice. De aici priveliștea este mult mai completă, fiind inundată într-o mare de flori și verdeață.

Apoi am ajuns la clopotnița mănăstirii, care este amplasată la 70-80 de metri mai spre est de biserică, fiind o construcţie din zid, cu aspect impunător, prevăzută cu un turn masiv, al cărui acoperiș este asemenea unei mitre arhierești. Aici se află Paraclisul Sfântul Ierarh Nicolae.

380 de măicuțe sub oblăduirea maicii starețe Iosefina Giosanu

Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâtea măicuțe la un loc. Este o senzație, pe care nu o pot descrie, dar am trăit-o cu bucurie. Deși mănăstirea are trei biserici în care se slujește permanent, acestea par a fi neâncăpătoare. Maica Iosefina, stareța acestei sfinte mănăstiri, este tot timpul în mijlocul lor și ceea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost faptul că aceasta se sfătuiește cu obștea în tot ceea ce face.

La Centrul Cultural Spiritual al mănăstirii, am avut bucuria de a mă reântâlni, după mulți ani, cu maica Macrina, care ani de zile a avut ascultare la Ierihon și care se îngrijește de păstrarea tezaurului cultural de la Varatic.

În Căminul pentru persoane vârstnice ”Cuvioasa Nazaria”, am surprins bucuria unor bătrâni care trăiesc într-un mediu deosebit, beneficiind de asistență religioasă, psihologică, medicală, cât și de dragostea și purtarea de grijă a maicii Filumena, care le este alături în fiecare clipă.

Iar ca o încununare a tot ceea ce am trăit la Varatic, am luat cuvât de învățătură de la două măicuțe de 84 de ani, maica Veronica și maica Filofteia, pentru care viața monahală a avut un traiect dăltuit în sfaturile duhovnicilor pe care măicuțele i-au avut: Părintele Paisie Olaru, Părintele Cleopa, Patriarhii Justin și Teoctist.

                        

Cuviosul Iosif Isihastul și Sfântul Gheorghe Pelerinul, sfinții ocrotitori ai mănăstirii

Slujbele din mănăstirile ortodoxe au ceva special, aducător de pace și adâncă trăire. În biserica Adormirea Maicii Domnului, a Mănăstirii Văratic, te simți în altă lume: în față, Sfântul Altar, care înveșmântează taina atâtor Sfinte Liturghii, în dreapta racla cu moaștele Sfântului Iosif de la Văratic, în stânga, racla cu moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Ucenic al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a fost un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor al vieţii monahale. Acesta a contribuit la organizarea mai multor mănăstiri din munţii Neamţului şi a asigurat îndrumarea duhovnicească a sute de maici, precum şi a numeroşi anahoreţi care au viețuit la Sihla și-n zona Râpei lui Coroi. Pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu l-a înzestrat pe Cuviosul Iosif cu darul facerii de minuni şi al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale, erau vindecaţi mulţi creştini de bolile sufleteşti şi trupeşti. De la Cuviosul Iosif isihastul se păstrează un Tipic al rugăciunii inimii, pe care acesta îl urma alături de ucenicii. Pentru faptele şi viaţa sa plină de sfinţenie, Biserica noastră îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec în rândul sfinţilor cuvioşi români din ţinutul Neamţului, binecuvântat de Dumnezeu cu multe vetre monahale.

 Sfântul Gheorghe Pelerinul, cunoscut de credincioși drept Moșul Gheorghe, a avut o viețuire atipică. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, cu încuviințarea soţiei sale, a plecat în pelerinaj la Ierusalim. Permanent a avut asupra sa Evanghelia și Psaltirea. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt, după care, a ajuns la peștera Sfântului Xenofont, unde , un pustnic i-a proorocit că nu va ajunge călugăr, dar va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată, ajutând pe mulți să se mântuiască. Așa a și fost, sfântul viețuind în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte.

Sfântul  Cuvios Iosif de la Văratic și Sfântul Gheorghe Pelerinul, sunt stâlpii ocrotitori ai Mănăstirii Varatic și mângâierea noastră a tuturor.

Am trecut apoi pe la atelierele de pictură și broderie, acolo unde tot ceea ce iese din neobositele mâini ale măicuțelor, este la rang de artă.

                             

Și pentru că cea mai prețioasă hrană trupească este ”pâinea noastră cea de toate zilele” am zăbovit o clipă în brutăria mănăstirii.

Atât de multe lucruri au rămas nespuse, încât va trebui să reânnod firul gândurilor urzite la Mănăstirea Varatic și să revin cu toate lucrurile frumoase pe care le-am trăit în această gură de Rai.