Saturday, 2 June 2012

Duminica Rusaliilor


Predica la Pogorârea Duhului Sfânt 
                                  PARINTELE GALERIU

                                   

Odraslita prin si din sangele lui Hristos pe Cruce, Biserica se naste din Duhul Sfant la Cincizecime si intra vizibil in istorie.
Dupa Cina cea de Taina, Mantuitorul rosteste ucenicilor Sai acest cuvant greu: “Eu va spun adevarul: va este de folos ca sa Ma duc Eu”  (Ioan 16,7). Ucenicii se intristeaza. Cum, Doamne, “este de folos” Sa ne despartim? Iisus explica: “De M-ati iubi, v-ati bucura ca Ma duc la Tatal… Ca, daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.” Iisus Hristos dezvaluie taina duhului: spiritualizarea si universalizarea prezentei Lui in noi, in Duhul Sfant, deci a mantuirii noastre. Iisus petrecuse cu ucenicii trupeste in acei ani ai harului. A fost cu ei fata catre fata; cu ei, langa ei. Cat L-au inteles, cunoscut? Ispitit de o slujnica in curtea arhiereului despre Mantuitorul, Petru va spune: “nu cunosc pe omul acesta” (Matei 26,72). Si noi, trupeste, putem petrece langa cineva ani si zeci de ani fara sa-l cunoastem, fara sa stim ce se petrece in sufletul lui. E o marginire, o limitare a materiei in timp si spatiu. Numai cand se deschid ochii duhului, cand se lumineaza “ochii gandului” in trupul sfant, intelegi, cunosti cu adevarat lumea cerului si a pamantului si te rezidesti in ea. Pentru aceasta a venit Hristos si a trimis Duhul Sfant de la Tatal.
Si a savarsit acest lucru temeinic, prin Inviere si Inaltare. Inca in Inviere lucreaza in ucenici o trecere pascala de la trup la duh, fiind cu ei cand vazut, cand nevazut.
Dar cresterea in simtirea duhovniceasca, spirituala, devine tot mai revelatoare prin Inaltare. Inainte de a Se “desparti” si Inalta la cer, Iisus Hristos fagaduieste ucenicilor: “Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28,20).  Deci Se va inalta fara sa Se desparta de ei, de noi, de lume. Preamareste, in acest sens, cantarea Bisericii: “Pe cele de pe pamant unindu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despartit, ci ai ramas nedepartat, graind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” (Condacul Inaltarii Domnului). Suirea, Inaltarea la cer inseamna umplerea tot mai deplina a firii Lui omenesti cu infinitul dumnezeirii, in Duhul Sfant, pana la dreapta Tatalui; or, nu era departare, ci, dimpotriva, o tot mai adanca apropiere si unire cu noi – o coincidenta intre tronul dumnezeiesc si intimitatea noastra, datorita si faptului ca Insusi Trupul omenesc al Domnului sade pe “tronul dumnezeiesc”. Dupa aceasta plinire a inaltarii firii umane in Hristos pana la dreapta Tatalui, urmeaza lucrarea, raspandirea, extinderea mantuirii si suirii noastre in harul si Adevarul Lui. Duhul Sfant, de la Care S-a intrupat Fiul, pogoara – trimis de la Tatal – pentru ca Fiul “sa ia chip” luminos si in fiii oamenilor. Faptul se petrece la cincizeci de zile dupa Inviere.
Si, intr-adevar, in acea zi, “din cer, fara de veste s-a facut un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat impartite limbi de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si, iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe Apostoli vorbind in limba sa… Multime de parti so mezi, si elamiti, si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si Capadocia, in Pont si Asia, In Frigia, in EgiptLibia, romani in treacat… iudei si prozeliti” (Fapte 2, 2-11).
Si, intrucat unii dintre iudei, auzindu-i pe Apostoli graind in felurite limbi, huleau zicand ca sunt “plini de must”, beti, atunci Petru Apostolul, ridicandu-se in mijlocul lor, a inaltat cuvantul. Si, precum incredintase Hristos: “Cel ce crede in Mine… rauri de apa vie vor curge” (Ioan &, 38) (adica din inima si din gura lor), intr-adevar, asa se petrece acum prin Apostolul care rosteste: “Barbati iudei si toti… luati in urechi cuvintele mele. Acestia nu sunt beti, ci se plineste acum spusa Proorocului: in zilele din urma, zice Domnul, vor turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Fapte 2, 14-17); si, vestindu-L pe Hristos in puterea Duhului Sfant – Care topise in el si frica, si nestiinta – incheie cuvantul: “Sa stie toata casa lui Israel ca Dumnezeu pe acest Iisus, pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos” (Fapte 2, 3-6). Si Duhul Il vestea, Il raspandea, pentru ca Hristos sa ia chip chiar din acea zi, in Duhul Sfant, in mii de inimi; raspandirea prezentei in duh a lui Hristos, a spiritualizarii si universalizarii mantuirii. Duhul nu are hotar, Si asa, la propovaduirea Apostolilor, cei de fata, patrunsi la inima, au intrebat cu ravna pe Petru si pe ceilalti Apostoli: Barbati frati, ce sa facem? Si a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare in numele lui Iisus Hristos… si veti primi darul Duhului Sfant. Si s-au botezat in acea zi ca la trei mii de suflete.” (Fapte 2, 37-41). Rasadul Parintelui ceresc, Fiul prin Care toate s-au facut si se refac, S-a semanat si Se seamana de atunci mereu, in Duhul Sfant, in fiecare suflet.
Trei cuvinte smerite de de lgatura (prepozitii) ne stau la inima, talcuind aceasta taina: “prin”, “din” si “in”. “Prin” ne indreapta cugetul la Fiul, la Hristos: “Prin El, toate s-au facut” si iarasi: “prin Mine, de va intra cineva, se va mantui”. “In” ne indreapta cugetul la Duhul: “nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, decat in Duhul Sfant” (ICorinteni 12,13). “Din” ne inalta cugetul deopotriva la Fiul si la Duhul Sfant: “voi turna din Duhul Meu” zice Domnul prin profetul Iolil. Pentru ca, apoi, Mantuitorul sa adauge: “cand va veni Acela, Duhul Adevarului… Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va vesti” (Ioan 16,14).

Duhul Sfant, cu puterea infinitului Sau divin, ia rasad din infinitul divin al Fiului si raspandeste prin El si impreuna cu El chipul Lui in fiecare suflet botezat. Amin.


No comments:

Post a Comment