Părintele Constantin Necula: pentru români Biserica înseamnă acasă

Mariana Borloveanu

Zi toridă de vară. În tabăra “Sfântul Nicodim” de la Tismana, tineri români din Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord s-au reunit pe binecuvântatul plai gorjean, în dorinţa comună de a desluşi necunoscute căi ale trăirii întru Hristos, sau altfel spus, reuniţi într-o mare familie creştină, în aşteptarea mentorului lor. Amintindu-mi că “La umbra marilor copaci nu crește nimic" (Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres), mi-a fost nespus de greu să mă apropii de Părintele Constantin Necula, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Andrei Şaguna” din Sibiu, considerat unul dintre cei mai populari şi îndrăgiţi preoţi misionari ai românilor. Monumentalitatea părintelui mi-a dat fiori. Ştiind că multe destine au fost salvate de cuvântul său, i-am adresat  câteva întrebări, al căror răspuns avea să identifice o verticalitate, conturată sub semnul celei mai curate binecuvântări.

 Modul în care v-aţi apropiat de tinerii veniţi din îndepărtata Scandinavie, m-a ajutat să descopăr o trăire aparte, amplificată de nebănuite bucurii. Cum se conturează traiectul acestor frumoase întâlniri, pliat pe marea familie creştină de la Tismana?

Am venit aici la invitaţia şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Macarie, un prieten drag sufletului meu, care m-a atras spre leagănul meu monahal. Eu sunt legat de Mănăstirea Tismana prin toată adolescenţa mea teologică şi chiar prin maturitatea mea teologică, zic eu. Şi pentru că nimic nu este întâmplător, ci totul este proniator, Dumnezeu ne-a îngăduit să fim împreună pentru a discuta pe teme diverse, legate de familie, de tinereţe, în modul acesta al familiarităţii.

Cu mare bucurie descopăr printre aceşti tineri, foşti studenţi ai Sibiului, care acum sunt în Scandinavia şi-şi fac treaba bine. Eu personal îi găsesc la fel de copii ca şi copiii pe care îi însoţesc aici. Sincer vorbind, venind aici, trăiesc nebănuite bucurii. Înainte de toate mă bucur pentru că mă întâlnesc cu maica proinstareţă Ierusalima, ea fiind parte integrantă din sufletul meu preoţesc; l-am regăsit aici pe părintele Avraam, al cărui prim invitat am fost pe când era preşedintele ASCOR de la Iaşi. Şi-am mai trăit o mare bucurie, aflând că la Complexul Turistic Tismana, acolo unde se află în plină desfăşurare proiectul “Alege şcoala”, în această serie, sunt sibienii mei şi braşovenii mei, pe care îi voi vizita negreşit. Îmi doresc foarte mult să simtă că nu i-am trimis aici doar pentru a face un act de prezenţă şi mai ales să simtă că le suntem alături. Este cea dintâi deplasare a mea de când a început proiectul şi mă bucură nespus de mult această întâlnire.

  Prin aceste generaţii se va reverticaliza coloana vertebrală a poporului român

Se poate vorbi în anul familiei  despre o comuniune de prietenie şi de simţire, care să ducă la revigorarea unităţii familiei cerştine?

Aceşti tineri sunt o generaţie mai puternică decât a noastră. Noi ne-am zbătut un pic printre lianele materialismului dialectic şi am rămas din nefericire fie materialişti, fie dialectici. Ei au şansa de a veni din altă lume şi majoritatea dintre ei au predat lecţii de religie părinţilor lor, acasă. Ideea că generaţia elecrocutată la bac este făcută spre pierzarea nemului românesc, e una falsă. Dacă priveşti copiii ca pe nişte dosare de inchiziţie sau ca nişte arestări la Auschwitz, sigur că aşa este, dar când îi vezi aşa, alergând şi bucurându-se alături de părinţi, îţi dai seama că prin copiii aceştia recuperăm familia românească. Eu cred că este singura şansă de a vorbi în anul familiei, despre familie, este singura şansă să pornim de la ceea ce este ea cu adevărat: o comuniune de prietenie şi de simţire şi, aş îndrazni să spun, de particulară fraternitate cu Dumnezeu. Dumnezeu în familie se-arată altfel, El Însuşi fiind o familie: Tată, Fiu şi Duh Sfânt, se-arată altfel de fiecare dată şi iată, îi ţine uniţi altfel. Nu judec eu credinţa şi nici dragostea nimănui, în schimb îmi pun mari nădejdi în Dumnezeu, în faptul că prin aceaste generaţii se va reverticaliza macar cu un grad coloana vertebrală a poporului roman şi că prin aceste generaţii vom învăţa o dată în plus că aceşti copii nu sunt suma examenelor la care participă în viaţă, ci parte integrantă a examenului nostru pentru veşnicie.

Dacă ar fi să vorbim despre dramele familiilor rămase acasă, în comparaţie cu cele ale românilor care au ales să trăiască şi să muncească în diaspora, care credeţi că atârnă mai greu în balanţa destinului?

Cei care au plecat peste hotare au plecat cu morţii după ei. Eu le-am spus că primul lucru pe care l-au luat cu ei sunt morţii, pentru că i-au trecut primii pe pomelnice. Nimeni nu se poate rupe de iubirile şi de dramele din propria familie. Ei nu sunt altfel decât aceştia, doar că uneori viteza de reacţie la lumea materială pe care o străbat e mult mai aprigă şi mai amplă decât aici, deşi şi-aici se moare cu capul pe calculator; continuăm să ne-mbâcsim la serviciile la care suntem chemaţi să ne câştigăm pâinea cea de toate zilele. Cei rămaşi acasă sunt un pic mai complexaţi, îi privesc în sus pe ceilalţi, zâmbesc atunci când îi văd  şi aşteaptă tot timpul ceva de la cei care vin. Ei ştiu că-i aşa şi se scotocesc şi caută şi caută şi mai scot o ciocolată, mai scot o gumiţă de undeva. Mie mi-e drag de modul lor de a se manifesta aşa alături de cei de-acasă. Cel mai tare sunt impresionat de faptul că îi văd pe toţi construind case. Şi ăsta e semn bun! În ciuda faptului că ei simt că nu mai e mare lucru de făcut în ţară, cuibul tot aici şi-l lasă. Şi toate păsările de elită, egretele, cocorii, îşi păstrează cuiburile în locurile cele mai sigure. Pentru ei, sigur e acasă.

Nu ambasadele şi nu consulatele îi fac pe români să se simtă ca acasă

Cum se poate contura o mare familie românească în diaspora , făcând ascultare pe tărâmul Bisericii lui Hristos şi care este impactul acestor întâlniri de catehizare?

 Aş vrea să transmit mulţumirile mele ca preot arhiereilor care au gândit aceste acţiuni. Mă gândesc acum la toţi cei care trăiesc în diaspora, fără niciun fel de excepţie. Sunt impresionat că s-au gândit la aceasta şi mă gândesc că gestul lor este până la urmă recuperator şi ca memorie a acestui popor. E o vorbă daneză la care ţin tare mult: “Cine nu mai ştie încotro se-ndreaptă, să-şi aducă aminte de unde vine”. O astfel de remarcă ajută foarte mult şi însănătoşirii propriei noastre memorii, a celor care suntem aici. Contactul cu ei de fiecare dată este benefic şi eu i-am văzut de multe ori şi-n Marea Britanie şi-n Franţa şi-n Belgia, mai ales acolo unde acţionează unitatea Nepsisului de elită. Cei din jurul bisericii “Sfântul Nicolae” a părintelui Patriciu, sunt absolute fenomenali şi dovedesc că tinerii când vor, pot muta munţii din loc. Asta este cert. Am remarcat şi vreau să rămânem cu imaginea aceasta a unei familii mari româneşti, care se regăseşte şi peste hotare dacă Biserica stă în mijloc. Nu ambasadele şi nu consulatele îi fac pe români să se simtă ca acasă. Cu toată părerea de rău pentru tot efortul Statului Român de a sacraliza nişte instituţii desacralizate cu totul, Biserica înseamnă acasă pentru  români. Trebuie să vă mărturisesc faptul că mie îmi sunt tare dragi astfel de întâlniri. Este foarte important să îi ascultăm pe toţi cei care au ceva de spus. Eu provoc astfel de ascultări, pentru că îi simt pe oameni că au nevoie ca Biserica să-i asculte şi când i-ascultă Biserica ,încep să crească şi ei în ascultare.

Aceşti tineri, crescuţi în ascultare, au învăţat oare să se apropie de Biserică pe  trepte mai sigure, mai bine aşezate în desluşirea urcuşului spiritual?

Nu neapărat. Mai degrabă putem spune că Biserica este un pic mai trezită la realitate, mai în trezvie. Aceasta a înţeles că nu mai merge nici cu triumfalisme, nici cu jumătăţi de măsură şi Slavă Domnului că mesajul pe care îl dăm către ţară este legat de această trezvie a Bisericii, reaşezarea în normalitate. Asta nu înseamnă că a lipsit vreodată Biserica dintre oameni, ferească Dumnezeu, numai că acum ştie s-o facă, zic eu, cu mai mult profesionalism şi cu ceva mai multă atenţie în pastoralitate. Sigur că avem smintelile noastre pe care le mai provocăm în popor, sigur că avem jumătăţi de preoţi şi mici probleme legate de propria noastră prezenţă în mijlocul lor, dar cu siguranţă s-a recuperat enorm şi constat pe  zi ce trece că sunt un fericit ca preot, pentru că poporul roman chiar iubeşte preoţii. În ciuda înjurăturilor pe care media ni le aruncă, în ciuda jignirilor şi a escamotărilor de adevăr. Mă bucur de acest prilej pentru a ne aduce aminte că preotul niciodată nu lucrează în interes personal; când lucrează în interes personal, el nu mai e preot.

Cu Dumnezeu nu-i de glumit pe bloguri

Cu toţi ştim că în întâlnirile duhovniceşti, tinerii vi se alătură asemenea unor pioase statui. Şi totuşi, nu v-au întrebat niciodată ce păreri  aveţi despre facebook?

Nu le aprob, dar nici nu le îndrăcesc, sunt mijloace de comunicare şi atât. Nu am cont de facebook, chiar dacă se spune că dacă nu eşti pe facebook, nu exişti. Nu ţin să fiu în trend, sunt în trend doar la amvonul catedralei. Chiar ţin foarte mult la amvon şi la comunicarea aceasta faţă către faţă. Miile de km pe care îi fac pentru a mă întâlni cu tinerii din întreaga ţară, vin din această nevoie de a ne vedea faţă către faţă, de a ne şti, de a ne cunoaşte. Eu de pe bloguri am aflat lucruri inimaginabile despre mine. M-a bucurat într-un fel că m-au judecat şi m-au alterat ca om, pentru ca să rămână Hristosul pe care-l propovăduiesc. Cu Dumnezeu nu-i de glumit pe bloguri, El este o prezenţă şi cine ştie asta a câştigat totul.

Simţi când te cheamă cineva la o treabă serioasă. Nu mi s-a întâmplat în ultimii douăzeci de ani să pierd vremea în biserică. Avem o Biserică cu un ceas foarte bine reglat. Şi când ţi se pare că mergi într-un loc fără niciun fel de finalitate, constaţi că sunt două suflete care se bucură şi se-ntorc către Dumnezeu.

Un mesaj către familia creştină din România

Să se ţină tare, să refuze anularea ei ca unitate şi să ştie că genunchii preoţilor sunt plecaţi pentru ei într-o dragoste desăvârşită, ca de la frate la frate.

Slujbă arhierească la Mănăstirea Brâncoveni

Mariana Borloveanu

  

Mare bucurie avem noi românii pentru darul pildei Sfinţilor Brâncoveni! Duhul Sfânt Însuşi lucrător în Sfinţi  a coborât şi pe plaiuri oltene, la Sfânta Mănăstire Brâncoveni, acolo unde Liturghia arhierească a reunit ierarhi din toate colţurile ţării, în frunte cu Înalt Prea Sfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei. Sute de credincioşi au înfruntat arşiţa necruţătoare a verii, pentru a primi binecuvântarea Harului Divin. Slavă lui Dumnezeu că mai trăim şi astfel de clipe, cu o încărcătură spirituală aparte.

Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu Popa

                                        Rugăciune către Sfinţii Împăraţi Brâncoveni

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit o aţi păzit şi de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cunună muceniceasăa aţi primit! Ce graiuri vom îndrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ţti făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem ingreuiaţi de multe, mari, grele, şi nepocăite păcate şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de sfintele voastre virtuţi şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneala, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotştiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelator bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit.

Acatistul Adormirii Maicii Domnului

Rugaciuni începătoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

   Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Icosul 1

  Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis asa:

Bucura-te, preavesela Maica a Imparatului;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, imparateasa cerului si a pamântului;
Bucura-te, preamarita, ca vine cu slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;
Bucura-te, ceea ce esti preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucura-te, sfanta incapere a Cuvantului lui Dumnezeu;
Bucura-te, plinirea vestirii profetilor;
Bucura-te, preacinstita cununa a apostolilor;
Bucura-te, podoaba si stapanirea ocarmuitorilor;
Bucura-te, infrumusetarea arhiereilor si podoaba preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea monahiilor celor inteleptite de Dumnezeu catre Împaratia cea de sus;
Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului neamului crestinesc celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 2

  Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat si Timotei, cel incuviintat cu dumnezeiasca arhierie, vazand ceata apostolilor adusa cu voia ta de fata pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovati cantau lui Dumnezeu : Aliluia!

Icosul 2

  Toata faptura cea intelegatoare, impreuna cu capeteniile cetelor ceresti, au venit cu Imparatul lor, Care, in mainile cele incepatoare de viata, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinta fierbinte, cu multe lacrimi a zis catre ea asa:

Bucura-te, Maica Facatorului lumii care te-ai suit la cele fara de grija;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat la largimile cele mari ale cerului;
Bucura-te, ca prin suirea ta, ai sfintit cele patru stihii;
Bucura-te, ca prin mergerea ta, ai veselit cele ceresti;
Bucura-te, ceea ce ai fost primita in frumosul Ierusalim de sus;
Bucura-te, ceea ce cu bucurie ai intrat in locasurile cele nefacute de maini omenesti;
Bucura-te, imparateasa heruvimilor si a serafimilor;
Bucura-te, stapana ingerilor si a arhanghelilor;
Bucura-te, mangaierea si izbavirea credinciosilor;
Bucura-te, ajutorul si sprijinirea mostenirii tale;
Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu pentru tot neamul crestinesc;
Bucura-te, intru tot buna si datatoarea tuturor bunatatilor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 3

Puterea celui de sus a rapit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a intamplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu sa fie de fata si a fost dus la mormantul cel primitor de viata. Deci pentru Toma, fiind desfacut mormantul plecându-se sa o vada acolo, a cunoscut ca este inaltata la cer si crezand vedeniei sale celei din calatorie prin vazduh, a cantat: Aliluia!

Icosul 3

  A inteles astfel ucenicul, ca din iconomia lui Dumnezeu i-a fost randuit sa nu se intample sa fie la inmormantarea Maicii Domnului impreuna cu ceilalti. Pentru aceea, bucurandu-se pentru Adormirea ei cea fara de moarte, a zis asa:

Bucura-te, ca ai fost luata de la pamânt de Fiul tau;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele inalte spre a te indulci de slava lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele de sus inconjurata de toate capeteniile ingeresti si i-ai aruncat lui Toma omoforul tau in vazduh, ca o adeverire, spre marturie;
Bucura-te, ca ai fost purtata de heruvimi la cele mai presus de ceruri;
Bucura-te, ca ai fost inaltata cu cantare de mare cuviinta prin portile ceresti de mai marii puterilor ingeresti;
Bucura-te, ca esti inconjurata si fericita de toti locuitorii cerurilor;
Bucura-te, cer pamantesc, care esti inaltata la locuinta Celui de Sus;
Bucura-te, tronul Domnului, care esti inaltata de la pamânt la Imparatia cereasca;
Bucura-te, solitoarea noastra si tare sprijinire la Fiul tau;
Bucura-te, chezasia noastra catre Dumnezeu spre mantuire;
Bucura-te, imparateasa crestinilor si ajutatoare pentru dobandirea Imparatiei ceresti;
Bucura-te, Maica Vietii, si, dupa Dumnezeu, nadejdea vietii noastre celei vesnice;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 4

  Vifor de ganduri netrebnice si necredincioase avand in sine evreul Atonie, si vazând pe purtatorii de Dumnezeu apostoli ducand la mormant cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca sa-l rastoarne. Dar fara de veste, odata cu orbirea i s-au taiat si mainile, ce au ramas lipite de pat. Acela apoi, prin credinta, Mama a lui Dumnezeu te-a marturisit pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

  Auzind tainicii apostoli si singurii vazatori ai Cuvintului pe ingeri cantand inalte cantari, la inmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtator, si vrand sa-i dea cinstea cea placuta lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a canta asa:

Bucura-te, ceea ce ai luat bunavestire, pentru mergerea ta la Imparatia Cea de Sus;
Bucura-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucura-te, ca ai luminat multimea heruvimilor cea prea cinstita;
Bucura-te, ca ai luminat firea serafimilor cea preamarita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac si Iacov mai inainte inchipuita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de profet mai inainte vestita;
Bucura-te, ca ai infrant semetia cea rea a evreului;
Bucura-te, ca ai dat lui vindecare;
Bucura-te, ceea ce ai intors necredinta lui Atonie la credinta;
Bucura-te, ceea ce ai primit pocainta lui;
Bucura-te, ca inalti la cer pe cei ce au iubire si credinta catre tine;
Bucura-te, ca esti izbavitoarea celor ce cu credinta tare cheama numele tau in ajutor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 5

  Sfintii apostoli, ca niste stele conduse de Dumnezeu fiind in lume imprastiati pentru predicarea Evangheliei, rapiti au fost pe nori prin vazduh si adusi spre inmormantarea Maicii Domnului, pe care cu laude si cu cantare petrecandu-o impreuna cu ingerii cantau: Aliluia!

Icosul 5

  Vazand vazatorii de Dumnezeu pe Stapanul lor luand in maini sufletul Maicii Sale si cunoscand ca El este Domnul, s-au nevoit cu cantari sfintite a lauda pe cea binecuvantata si au cantat asa:

Bucura-te, imparateasa, care ai purtat pe Cel ce imparateste peste toate;
Bucura-te, cea ce si tu insati esti purtata de mainile Fiului tau;
Bucura-te, sceptru imparatesc din dreapta lui Hristos;
Bucura-te, stalparea porumbitei cea din mana lui Noe;
Bucura-te, toiagul lui Aaron care a odraslit neputreziciunea;
Bucura-te, crinul cel nevestejit care a inflorit nemurirea;
Bucura-te, chivotul insufletit de Dumnezeu al dumnezeiescului parinte David;
Bucura-te, psaltire si alauta preafrumoasa ce ai ridicat marirea profetiei;
Bucura-te, chivot insufletit al sfinteniei Domnului;
Bucura-te, viata care ne-ai adus pe noi intru bucurie Domnului;
Bucura-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea graita de serafimi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 6

  Apostolii, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu in lume, dupa ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind asezati la obisnuita masa comuna si luand o parte de paine si inaltand-o in numele Domnului, deodata au vazut de sus pe imparateasa, Nascatoarea de Dumnezeu, impreuna cu ingerii purtatori de lumina si auzind-o, dandu-le lor pace de la Fiul ei si Dumnezeu, au cantat: Aliluia!

Icosul 6

  Stralucit-a noua de voie Hristos, Soarele dreptatii, din preacuratele tale coapse si prin buna intelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam in neam te-a preamarit. Pentru aceasta si noi te fericim, cantand tie:

Bucura-te, pururea Fecioara, ca de toate neamurile in veci esti marita;
Bucura-te, prea buna si prea indurata, asupra oamenilor mare ajutatoare;
Bucura-te, ca ai implinit fagaduinta cetei ucenicilor;
Bucura-te, ca prin mijlocirea ta dai pace lumii de la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, privire preadorita si dulce a sfintilor;
Bucura-te, bucuria cea intru tot veselitoare a preacuvioaselor maici si a sfintelor fecioare;
Bucura-te, ca treci peste corturile dreptilor din rai;
Bucura-te, ca indreptezi pe toti spre dumnezeiasca slava cereasca;
Bucura-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucura-te, inceputul mantuirii omenesti;
Bucura-te, imparateasa celor ce imparatesc dupa Dumnezeu pe pamant;
Bucura-te, Doamna si Stapana celor ce domnesc dupa Domnul si Stapanul cerului;
Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 7

  Pe toti, cei ce vor sa intre cu credinta in sfanta ta biserica, Nascatoare de Dumnezeu, pururea ii miluiesti, iar pe cei ce te maresc, de toate asupririle si supararile ii izbavesti. Pentru aceea, si binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeste, invingere asupra potrivnicului ii daruieste si toate cele de mantuire ne da noua, care ne rugam tie, cantand:Aliluia!

Icosul 7

  Aratat-a faptura noua, aratandu-Se noua Domnul, Facatorul tuturor, prin tine Nascatoare de Dumnezeu; iar tu, avand purtare de grija pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbam Adormirea ta, primeste sa cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasa dintre pamanteni;
Bucura-te, ceea ce esti mai presus de cele pamantesti si de cele ceresti;
Bucura-te, ca te-ai suit mai sus de heruvimi si de serafimi;
Bucura-te, ca ai adunat prin nori ceata apostolilor la inmormantarea ta;
Bucura-te, caci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire invederata, dupa inmormantarea ta, inaintea lui Toma te-ai aratat in vazduh, cand venea pe nori;
Bucura-te, ca prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucura-te, ca ai dat lui Toma omoforul tau, ca o podoaba de incredintare a mutarii tale;
Bucura-te, ceea ce esti impodobita cu frumusetea tuturor virtutiilor;
Bucura-te, ceea ce ai primit in pantecele tau pe Fiul lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor;
Bucura-te, ceea ce ai inflorit ca un finic cu trupul;
Bucura-te, ca te-ai inaltat ca un cedru in slava cea cereasca;
Bucura-te, pomul vietii cel sadit in mijlocul raiului celui de sus;
Bucura-te, corabia cea intelegatoare ce te-ai inaltat din potopul mortii, la cele de sus;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu nu lasi pe noi!

Condacul 8

  Ca pe un soare intru cele de sus, stiindu-te pe tine, stapana aleasa, suita de Fiul tau inauntrul frumusetilor celor mai presus de fire si a bunatatilor celor nespuse din ceruri, fiind tinuta cu placere in mainile Lui si cu bucurie stand la dreapta lui cea incepatoare de viata, pururea cantam Lui: Aliluia!

Icosul 8

  Cu totul fiind ridicata la cele ceresti, iar pe cele pamantesti nelasandu-le, Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tau ai fost purtata intru cele nepatrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasa si cu totul luminata ai intrat, de heruvimi si de toate puterile ceresti fiind inconjurata si cantandu-ti-se unele ca acestea:

Bucura-te, al carei sfant suflet se salasluieste in Sionul cel de sus si prealuminat;
Bucura-te, al carui trup nestricacios se preamareste, impreuna cu sufletul;
Bucura-te, ceea ce ai intrat in cetatea cea imparateasca a Atottiitorului;
Bucura-te, ceea ce te-ai inaltat in raiul cel frumos, sadit sus in ceruri;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat in cetatea impodobita cu pietre stralucitoare;
Bucura-te, ceea ce esti dusa in cetatea cea inconjurata de ostile cele preainalte;
Bucura-te, ca esti luata mai presus de ceruri de Fiul tau, cu buna cuviinta dumnezeiasca;
Bucura-te, ca esti mai cinstita decat toate mintiile cele nematerialnice ale ingerilor;
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunea celor credinciosi, la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce te rogi neincetat pentru noi la scaunul Fiului Tau si Dumnezeu;
Bucura-te, solitoarea catre Dumnezeu pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, aparatoarea neamului crestinesc, daruita de Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 9

  Toata firea ingereasca te inalta pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, iar neamurile omenesti te maresc ca pe o maica a lui Dumnezeu si serbeaza preacinstita Adormirea ta, imparateasa. Caci pamantenii prin tine se impreuna cu cele ceresti, iar noi intr-un glas cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

  Cuvintele inaripate ale profetilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite intru tine, Nascatoare de Dumnezeu. Caci cu adevarat ai nascut noua pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezand taina Cuvantului lui Dumnezeu, cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, inceputul cel deplin al legii si al profetilor;
Bucura-te steaua lui Iacov, cea prevestita de Varlaam;
Bucura-te, patul marelui Imparat, cel vestit de Solomon;
Bucura-te, lana cea rourata de Iisus, preainchipuita de Ghedeon;
Bucura-te, rugul cel nears, mai inainte vazut de primitorul legii, Moise;
Bucura-te, munte sfant, privit de barbatul doririlor;
Bucura-te, scara cereasca, vazuta de Iacov;
Bucura-te, usa pecetluita si neumblata, mai inainte vazuta de Iezechiel;
Bucura-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai inainte aratat psalmistului David;
Bucura-te, taina ce s-a prezis de profeti in multe chipuri;
Bucura-te, ca intru tine s-au inchipuit cuvintele prezise ale tuturor profetiilor;
Bucura-te, ca ai primit toata iconomia Celui de sus, pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!

Condacul 10

  Vrand sa mantuiasca lumea, Domnul tuturor, din neamul pamantenilor te-a ales pe tine Maica pentru Sine. Facandu-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorase si cu Sine te-a ridicat si pe tine, spre a petrece in slava cea vesnica si a Împaratiei, impreuna cu Dansul fara de sfarsit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toti: Aliluia!

Icosul 10

  Zid esti credinciosilor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Si aparatoare tuturor celor ce alearga la tine, Preacurata, caci tu te-ai mutat la ceruri ca sa fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toti care canta tie:

Bucura-te, cetatea marelui Imparat, asezata deasupra muntilor ceresti;
Bucura-te, zid si acoperamant, ce nu te ascunzi de la a noastra staruinta;
Bucura-te, ca ajuti pe cei credinciosi sa biruiasca uneltirile dusmanilor;
Bucura-te, ca ai infrant multimea agarenilor;
Bucura-te, pazitoarea cea neclintita a ortodocsilor;
Bucura-te, imprastierea ereticilor;
Bucura-te, ca ne esti pace si bucurie;
Bucura-te, ca ai calcat iadul cel atotpierzator;
Bucura-te, cununa aleasa a celor ce cu mintea intreaga lupta impotriva pornirilor trupului;
Bucura-te, preamarirea cea mult pretuita a nevoitorilor mucenici;
Bucura-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuviosi;
Bucura-te, datatoarea bucuriei celei vesnice a monahilor celor ce bine au vietuit;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 11

  Toata cantarea cetelor ingeresti celor insufletite de Dumnezeu lauda Adormirea ta cea preacinstita, ceea ce esti cu totul laudata, stapana imparateasa, de Dumnezeu Nascatoare. Iar noi din inima aducem tie, care esti maica tuturor, smerita noastra rugaciune, impreuna cu ostile ceresti, cantand unuia Dumnezeu, Celui ce dupa vrednicie te-a preamarit pe tine: Aliluia!

Icosul 11

  Faclie primitoare de lumina cea adevarata te-ai aratat noua celor de pe pamant. Caci tu luminezi sufletele si le indreptezi spre cunostiinta de Dumnezeu, ale celor ce serbeaza mutarea ta cea cu totul cinstita. Pentru aceasta cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, faclia cea nestricata, a focului celui nematerialnic;
Bucura-te, aurora cea netrecatoare, a luminii celei neinserate;
Bucura-te, luna stralucitoare din Soarele dreptatii;
Bucura-te, lumina ce luminezi si in intuneric;
Bucura-te, faclie pusa in sfesnicul cel preainalt;
Bucura-te, izvorul vietii, cel rasarit din mormant la lumina;
Bucura-te, maica luminii, care calauzesti sufletele celor evlaviosi;
Bucura-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mangai sufletele celor intristati;
Bucura-te ceea ce daruiesti sfarsit bun celor ce nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce la judecata Fiului tau gatesti credinciosilor tai mostenirea celor din dreapta Lui;
Bucura-te, preafericita, ca prin tine vom fi si noi fericiti, avandu-te pe tine ajutatoare si sprijinitoare in rugaciuni;
Bucura-te, preabinecuvantata din neam in neam, ca Domnul este cu tine si prin tine cu noi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 12

  Vazand multimile ingeresti harul maririi in slavitul Tron ceresc daruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu sederea de-a dreapta Fiului ei si Dumnezeu, i s-au inchinat ei Scaunele si Puterile, au inconjurat-o incepatoriile si capeteniile, i s-au plecat infricosati heruvimii, serafimii si domniile impreuna cu arhanghelii si ingerii, care smeriti, o preamareau cantand: Aliluia!

Icosul 12

  Cantand intru tot cinstita ta Adormire, laudam toti inaltarea ta la ceruri, imparateasa, Maica a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinteste, mareste si miluieste pe toti cei ce cu dragoste te lauda asa:

Bucura-te, ceea ce ai curatit pamantul cu pasii preacuratelor tale picioare;
Bucura-te, ceea ce ai sfintit vazduhul cu suirea ta la cer;
Bucura-te, ceea ce te-ai suit la inaltimea cereasca;
Bucura-te ceea ce privesti toata frumusetea cea negraita;
Bucura-te, ca sezi intru slava Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ca te bucuri in veci cu Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, frumusetea din dreapta Domnului, care infrumusetezi pe toti cei ce in ceruri te fericesc pe tine;
Bucura-te, bucuria tuturor pamantenilor care nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu harul si cu marirea toata lumea;
Bucura-te, ceea ce te-ai fagaduit a pazi si a mantui pe toti care te cheama din toata inima;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita si de Dumnezeu Nascatoare numita;
Bucura-te, care de la rasarit si pana la apus, esti preamarita de toti credinciosii ortodocsi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!

Condacul 13

  O Maica prealaudata a Imparatului cerului si a pamantului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vietuieste si dupa moarte, primeste de la noi, la cinstita Adormirea ta, aceasta rugaciune de acum si in viata aceasta si, la vremea mortii noastre, scapa-ne de toata nenorocirea si chinul; si Împaratiei celei ceresti ne invredniceste, imparateasa, pe noi cei care cantam lui Dumnezeu : Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

(Acest Condac se zice de trei ori).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de Dumnezeu, ...) si Condacul 1 (Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei, ...).

Apoi se zice aceasta rugaciune:

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

     Preasfanta stapana, de Dumnezeu Nascatoare, departeaza de la noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, trandavirea, uitarea, nerecunostiinta, lenevirea si toate gandurile cele rele si viclene, urate si defaimatoare. Alunga-le de la inimile noastre cele ticaloase si de la sufletele noastre cele intinate si de la mintea noastra cea intunecata. Stinge vapaia patimilor noastre si ne ajuta, ca neputinciosi santem. Fereste-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene si de toate faptele cele rele, din noapte si din zi si ne izbaveste de ele.
      Ca prebinecuvantat si preamarit este numele tau cel sfant, in cer si pe pamant, in vecii vecilor. Amin.