Autor:
Mariana Borloveanu
Sfântul Apostol Pavel, în înălţătoarele sale epistole,
fiind inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, ne învaţă că Mântuitorul
S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi „spre miros de bună mireasmă”
(Efeseni 5, 2), iar în Corinteni II 2, 15, vorbind despre Sfinţii Apostoli,
spune că ei sunt „bună mireasmă” a lui Dumnezeu, adică balsam de tămâie.
Însoţeşte
toate rugăciunile sfinţilor către Dumnezeu
De
câte ori intru pe poarta unei mănăstiri am senzaţia că simt adiere de flori din
grădina Raiului, dar, dincolo de acest balsam, la intrarea în biserică, o altă
mireasmă mă învăluie în binecuvântat parfum de tămâie. N-am să uit niciodată o
trăire pe care am avut-o la Mănăstirea Cozia, cu multă vreme în urmă. Era o
frumoasă seară din Săptămâna Patimilor şi, după ce am ieşit de la Denie,
simţeam că plutesc. În pritvorul mănăstirii m-am oprit pentru binecuvântare la
părintele stareţ Gamaleil şi i-am mărturisit ce încărcătură specială simţeam şi
ce prospeţime a respiraţiei îmi conferea mirosul acela de brad şi flori de
primăvară ce plutea în aer. A zâmbit îngăduitor părintele şi mi-a arătat uşile larg
deschise ale bisericii. În clipa aceea m-am simţit ca un copil care tocmai
făcuse o poznă şi, retrăgându-mă în chilie, am meditat până noaptea târziu la
Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul, ce ne dezvăluie imaginea unei
Liturghii cereşti, în care tămâia este elementul esenţial ce însoţeşte toate
rugăciunile sfinţilor către Dumnezeu: „Şi a venit un alt înger şi a stat la
altar, având cădelniţă de aur şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă,
împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
Şi fumul tămâiei s-a suit din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună
cu rugăciunile sfinţilor” (Apocalipsa 8, 3-4). Şi mai este o cântare ce ne
mângâie în suferinţă: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta!“
(Psalmul 140, 2).
Magii au adus-o pentru Mântuitor
Magii care au venit să se închine la Ierusalim au adus
aur, smirnă şi tămâie. Ultima este simbolul rugăciunii de cinstire a lui
Dumnezeu. Şi magii care au venit să se închine Fiului lui Dumnezeu I-au adus în
dar aur, smirnă şi tămâie: „Şi intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu
Maria, mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi
vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă“. (Matei 2, 11). Tămâia a
fost folosită din cele mai vechi timpuri în ritualuri religioase, având menirea
de a favoriza o respiraţie profundă, calmă, fapt ce induce o stare de spirit
ideală pentru rugăciune şi meditaţie. De fapt, aceasta este o răşină obţinută
dintr-un arbust (Boswelia sacra) ce creşte în Orientul Mijlociu. Este înalt de
aproximativ 3-6 metri şi are florile alburii. Acesta creşte prin crăpăturile
stâncilor din munţi sau prin pietrişurile din vecinătatea mării. Prin incizii
longitudinale în scoarţă se scurge un lichid lăptos ce, în momentul în care intră
în contact cu aerul, se solidifică, formând bucăţi de dimensiuni diferite, de
culoare gălbuie.
No comments:
Post a Comment