Biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”- Israel

Popas la malul Mării Galileii

Autor: Mariana Borloveanu

Am ajuns la Marea Galileii, puțin după răsăritul soarelui, la ceas de utrenie și-n dangăt de clopot, am rămas cu privirea pierdută spre locurile acelea încărcate de duh. Nu știam ce să admir mai întâi, razele blânde ce se pierdeau pe luciul apei, în dulce mângâiere, sau briza binefăcătoare a dimineții, dar dintre acestea toate a răsărit o bisericuță albă, ale cărei cupole roz, îți dădeau senzația că o mare de flori s-a contopit într-un sfânt lăcaș de lumină. Așa mi-a apărut imaginea Bisericii ortodoxe ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Coborând printre alei cu arbori exotici și multă, multă mentă, am ajuns în oaza de verdeață și lumină, ce înconjura bisericuța ca o mireasă. În lăcașul acela, frumos împodobit cu fresce bizantine, simți pașii Mântuitorului, simți duhul Sfinților Apostoli, simți că Dumnezeu îți ascultă și îți răspunde la toate rugăciunile.

Multe din minunile Mântuitorului s-au împlinit aici

Nu departe de casa Sfântului Petru, printre ruinele de la Capernaum, se deslușește un ținut ortodox de mare frumusețe , Biserica ” Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Încă din vremea Mântuitorului acest loc s-a dovedit a fi unul ales și asta pentru că aici a propovăduit dreapta credință, îndemnând la pocăință și tot aici a început să-și aleagă ucenicii: "De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe cei doi frați, pe Simon, ce se numește Petru, și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: "Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni." Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor" (Matei 4, 17-23). În acest loc binecuvântat, Mântuitorul a săvârșit multe dintre minunile Sale: În casa lui Petru, a vindecat o mulțime de bolnavi, printre care și pe soacra acestuia: "Și, îndată, ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan, iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, și îndată I-au vorbit despre ea. Și, apropiindu-Se, a ridicat-o, apucând-o de mână, si au lăsat-o frigurile și ea le slujea" (Marcu 1, 29-31); aici a vindecat un demonizat, dar și un paralitic, adus pe pat de către prietenii săi (Matei 9, 1-7); tot aici a fost vindecată și sluga sutașului (Matei 8, 5-13).

Biserica cea nouă din ”orașul lui Iisus”

Așezarea de la Capernaum a fost întemeiată în perioada elenistă, traversând fie perioade de prosperitate, precum aceea din timpul ocupației romane, fie perioade de prăbușire, ca cea din secolul al VI-lea, când Capernaumul a fost distrus de armata persană. În aceste timpuri, locul a rămas încă presărat cu ruine, de aceea biserica cea nouă este atât de impunătoare și vie. Biserica ortodoxă greacă, dincolo de oaza de verdeață în care a fost construită, mai are în proprietate și două hectare de teren, presărat cu ruine. Până a ajunge să te închini în sfântul lăcaș ortodox, trebuie, mai întâi, să deslușești cele mai îndepărtate repere ale sfințeniei acestor locuri, iar cel mai important lucru este acela că Însuși Mântuitorul a iubit acest loc situat chiar lângă Lacul Ghenizaret. Orașul Capernaum era numit și ”orașul lui Iisus”, pentru că întotdeauna, atât când pleca, dar și când se întorcea din călătoriile Sale în Galileea, Iisus Hristos poposea aici. Din punct de vedere cromatic, Biserica ” Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Capernaum, este cel mai ”viu” lăcaș de închinare. Spun asta, făcând referire la pereții de un alb imaculat ai bisericii, peste care tronează mai multe cupole roz, care acoperă biserică de la malul mării, într-o impresionantă paletă coloristică. Biserica este relativ nouă, fiind construită de greci în anul 1931. Construcția este sub formă de cruce, iar spre deosebire de construcțiile standard ale bisericilor ortodoxe, aceasta are șapte turle, de dimensiuni diferite.

Mângâierea brizei și a sfinților ortodocși de la Marea Galileii

 Am zăbovit o vreme la țărmul răcoros al Mării Galileii, la umbra deasă a lianelor frumos împletite, asemenea boltei din viță de vie de la noi. Cu fiecare pas, cu fiecare foșnet, simți cum te copleșește pacea locului, iar

duhul Mântuitorului, înconjurat de ucenicii Săi, este prezent pretutindeni. Desprinzându-mă cu greu din această stare, am pășit în interiorul Bisericii ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, unde aveam să fiu uimită de izbitoarea asemănare cu bisericile noastre de acasă. Frumos împodobită cu frescă bizantină, biserica este caldă și primitoare. Scenele expuse în altar, în turla cea mare a bisericii, cât și în naos și în pronaos, sunt minuțios pictate, într-o cromatică armonioasă și vie în același timp. În fața Sfântului Altar mi-a atras atenția o bufniță din piatră, aurită, iar părintele Gherontie ne-a dezlegat enigma acestui postament de neânțeles pentru noi: ” Bufnița este la ortodocși, simbol al înțelepciunii și al cunoașterii. Această pasăre a nopții este menționată de 8 ori în Vechiul Testament, iar în contextul de față, bufnița reprezintă locul în care s-au adunat înțelepții pustiei”. Interesant! Trebuie să mărturisesc faptul că n-am cunoscut aceste detalii, până acum.

După mângâierea brizei de la malul mării, după căldura și pacea care coboară de pe chipurile sfinților,am întregit bucuria acestui loc cu Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel : ”Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!”.