Leacuri mănăstireşti: FRAGII

Cura de fragi vă întinereşte şi vă scapă de tensiune oscilantă

Autor:  Mariana Borloveanu

Avem privilegiul să trăim într-o ţară în care natura este de o mărinimie aparte. La marginea pădurilor noastre autohtone, cât şi în poienile cele frumos mirositoare, fraguţele se găsesc pretutindeni. Medicii romanii ai Antichităţii considerau fragii, ca pe cel mai eficient medicament de regenerare şi purificare a organismului, pentru ca cei din Evul Mediu să mai adauge şi alte virtuţi terapeutice, precum tratarea afecţiunilor reumatice, eliminarea calculilor renali şi biliari, dar şi eliminarea cu succes a toxinelor.

                            

Calculii renali şi biliari pot fi zdrobiţi de fragi

Fragii proaspeţi au o pronunţată acţiune astringentă şi diuretică, favorizând eliminarea uraţilor şi a acidului uric. Efectele benefice ale consumului de fragi se datorează mineralelor şi vitaminelor pe care aceştia le conţin, alături de un aport însemnat de tanin, flavone, ulei volatil şi fenolul specific acestor fructe, fragarina. Fructele de fragi sunt hipotensoare şi au un factor esenţial în drenajul hepato-biliar. Ceaiul din frunze şi flori de fragi este un remediu excelent pentru scăderea indicelui glicemic, precum şi în tratarea problemelor renale, mai ales atunci când există şi calculi.

Siropul de fragi vă scapă de anemie

Siropul de fragi are două virtuţi : vara este răcoritor, iar iarna este energizant. Majoritatea preferă nectarul de fragi, pentru că este foarte uşor de făcut, prin punerea fragilor în blender şi mixarea acestora, fără nici un adaos. Vă propunem, aşadar o reţetă de sirop, pe cât de simplă, pe atât de eficientă.

Ingrediente: 2 litri suc de fragi; 2 kg zahăr; zeama de la o jumătate de lămâie.

Mod de preparare: Se iau 3-4 kg de fragi proaspeţi, foarte bine copţi, se spală repede sub jet de apă şi se strivesc cu mâna într-un castron. Se strecoară apoi printr-un tifon dublu, iar la sucul obţinut din fructele de fragi se mai adaugă 0,5 litri de apă plată. Se va obţine un suc roşu aprins şi foarte parfumat. Dacă respectaţi întocmai cantităţile propuse de noi, veţi obţine 2 litri de suc de fragi. Partea de fruct care a rămas după stoarcere poate fi folosită la dulceaţă, îngheţată sau prăjituri. Sucul, împreună cu zahărul şi zeama de lămâie se ţin la foc mic până când se topeşte zahărul, după care se fierbe totul la foc iute 20-30 de minute, doar până când se leagă bine. Se pune fierbinte în sticle şi se ţine sub pături până a doua zi. Siropul se păstrează în cămară, la răcoare. Se poate lua pur si simplu ca şi medicament, două linguri pe zi, dimineaţa, sau poate fi băut în combinaţie cu apă minerală.

                               

 Efecte benefice

Consumul de fragi este, pe cât de plăcut, pe atât de sănătos. Atât fructele, cât şi sucurile şi ceaiurile sunt foarte bine tolerate de organism, fiind benefice în tratarea asteniei, a anemiei, reumatismului degenerativ, gutei, constipaţiei cronice şi a altor afecţiuni precum febra, disfuncţiile renale, circulatorii, precum şi  hipercolesterolemia şi hipertensiunea arterială.

Atenţie! Diabeticii au voie să consume aceste fructe, cu condiţia să nu depăşească o cantitate mai mare de 300 g de fragi pe zi.

Acatistul Sfinţilor Apostoli

Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
                                               29 iunie

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând:

 Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

Icosul 1
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 2-lea
Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; şi propovăduindu-L pe dânsul ai strigat: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi: 
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite; 
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii; 
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii; 
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit; 
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit; 
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit; 
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor; 
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător; 
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat; 
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea: 
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule; 
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate; 
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule; 
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule; 
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş; 
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu; 
Bucură-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii; 
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos; 
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor; 
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor; 
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit; 
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 4-lea
Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a strigat către El: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceasta strigăm ţie: 
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită; 
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat; 
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii; 
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare; 
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit; 
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti; 
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător; 
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător; 
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire; 
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire; 
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru uni; 
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 5-lea
Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce strigă ţie acestea: 
Bucură-te, străină hrană a sufletului; 
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului; 
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi; 
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc; 
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicăt-o; 
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o; 
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat; 
Bucură-te, izvor care varsă sănătate; 
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări; 
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile; 
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-6-lea
Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobita ca pe o cămara de nunta cu strălucirile lumii celei nemarginite, înspăimântăt m-ai strigat: bine este a petrece aici cântând: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a striga ţie: 
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată; 
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi; 
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu; 
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu; 
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări; 
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare; 
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori; 
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători; 
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile; 
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese; 
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat; 
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-7-lea
Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, strigând ţie: 
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii; 
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului; 
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat; 
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat; 
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut; 
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc; 
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat; 
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos; 
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire; 
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare l-ai mântuit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-8-lea
Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind cele fireşti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce strigă ţie aşa: 
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti; 
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti; 
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii; 
Bucură-te, Biserica celor două firi; 
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite; 
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci; 
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei; 
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei; 
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor; 
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu; 
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-9-lea
Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi I-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicând pe cei ce cred, ca să-I strige lui din inimă: 
Bucură-te, gură cinstită a Mângâietorului; 
Bucură-te, limba cu foc îngrădită; 
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi; 
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi; 
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei; 
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor; 
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor; 
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor; 
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită; 
Bucură-te, sărătură a focului ceresc; 
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 10-lea
Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos striga. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l strig: 
Bucură-te, trâmbiţa adevărului; 
Bucură-te, chitara teologiei; 
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare; 
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare; 
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca; 
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului; 
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti; 
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului; 
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele; 
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele; 
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit; 
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 11-lea
Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie: 
Bucură-te, lumina celor întunecaţi; 
Bucură-te, calea celor rătăciţi; 
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor; 
Bucură-te, al patimilor lui preaalesule mărturisitor; 
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre; 
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea; 
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare; 
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu; 
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor; 
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător; 
Bucură-te, disc luminos al soarelui; 
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 12-lea
Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşti începătoare te umpli strigând neîncetet: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi: 
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite; 
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite; 
Bucură-te, arătare a celor gândite; 
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur; 
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie; 
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute; 
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite; 
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului; 
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui; 
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită; 
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 13-lea
O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Şi  Condacul întâi 
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

                                 Bucuria întâlnirii cu Sf Ap Petru, în Ţara Sfântă

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  

Calea Rugăciunii

Părintele Pahomie de la Sfânta Mănăstire Cozia:

„De-acum am 92 de ani şi trece timp până mă-mbrac, până-mi leg şireturile, e mai greu… Dar mă trezesc devreme, apoi citesc din cărţile sfinte, îmi fac rugăciunile cele de fiecare zi ale sufletului şi mă hrănesc cu slujbele dinaintea ivirii zorilor. E foarte plăcut, e o pregătire a sufletului, greu de descris în cuvinte…“ 

Duminica Rusaliilor

Predica la Pogorârea Duhului Sfânt 

                                  PARINTELE GALERIU

                                   

Odraslita prin si din sangele lui Hristos pe Cruce, Biserica se naste din Duhul Sfant la Cincizecime si intra vizibil in istorie.

Dupa Cina cea de Taina, Mantuitorul rosteste ucenicilor Sai acest cuvant greu: “Eu va spun adevarul: va este de folos ca sa Ma duc Eu”  (Ioan 16,7). Ucenicii se intristeaza. Cum, Doamne, “este de folos” Sa ne despartim? Iisus explica: “De M-ati iubi, v-ati bucura ca Ma duc la Tatal… Ca, daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.” Iisus Hristos dezvaluie taina duhului: spiritualizarea si universalizarea prezentei Lui in noi, in Duhul Sfant, deci a mantuirii noastre. Iisus petrecuse cu ucenicii trupeste in acei ani ai harului. A fost cu ei fata catre fata; cu ei, langa ei. Cat L-au inteles, cunoscut? Ispitit de o slujnica in curtea arhiereului despre Mantuitorul, Petru va spune: “nu cunosc pe omul acesta” (Matei 26,72). Si noi, trupeste, putem petrece langa cineva ani si zeci de ani fara sa-l cunoastem, fara sa stim ce se petrece in sufletul lui. E o marginire, o limitare a materiei in timp si spatiu. Numai cand se deschid ochii duhului, cand se lumineaza “ochii gandului” in trupul sfant, intelegi, cunosti cu adevarat lumea cerului si a pamantului si te rezidesti in ea. Pentru aceasta a venit Hristos si a trimis Duhul Sfant de la Tatal.

Si a savarsit acest lucru temeinic, prin Inviere si Inaltare. Inca in Inviere lucreaza in ucenici o trecere pascala de la trup la duh, fiind cu ei cand vazut, cand nevazut.

Dar cresterea in simtirea duhovniceasca, spirituala, devine tot mai revelatoare prin Inaltare. Inainte de a Se “desparti” si Inalta la cer, Iisus Hristos fagaduieste ucenicilor: “Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28,20).  Deci Se va inalta fara sa Se desparta de ei, de noi, de lume. Preamareste, in acest sens, cantarea Bisericii: “Pe cele de pe pamant unindu-le cu cele ceresti, Te-ai inaltat intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despartit, ci ai ramas nedepartat, graind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” (Condacul Inaltarii Domnului). Suirea, Inaltarea la cer inseamna umplerea tot mai deplina a firii Lui omenesti cu infinitul dumnezeirii, in Duhul Sfant, pana la dreapta Tatalui; or, nu era departare, ci, dimpotriva, o tot mai adanca apropiere si unire cu noi – o coincidenta intre tronul dumnezeiesc si intimitatea noastra, datorita si faptului ca Insusi Trupul omenesc al Domnului sade pe “tronul dumnezeiesc”. Dupa aceasta plinire a inaltarii firii umane in Hristos pana la dreapta Tatalui, urmeaza lucrarea, raspandirea, extinderea mantuirii si suirii noastre in harul si Adevarul Lui. Duhul Sfant, de la Care S-a intrupat Fiul, pogoara – trimis de la Tatal – pentru ca Fiul “sa ia chip” luminos si in fiii oamenilor. Faptul se petrece la cincizeci de zile dupa Inviere.

Si, intr-adevar, in acea zi, “din cer, fara de veste s-a facut un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat impartite limbi de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Si, iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe Apostoli vorbind in limba sa… Multime de parti so mezi, si elamiti, si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si Capadocia, in Pont si Asia, In Frigia, in EgiptLibia, romani in treacat… iudei si prozeliti” (Fapte 2, 2-11).

Si, intrucat unii dintre iudei, auzindu-i pe Apostoli graind in felurite limbi, huleau zicand ca sunt “plini de must”, beti, atunci Petru Apostolul, ridicandu-se in mijlocul lor, a inaltat cuvantul. Si, precum incredintase Hristos: “Cel ce crede in Mine… rauri de apa vie vor curge” (Ioan &, 38) (adica din inima si din gura lor), intr-adevar, asa se petrece acum prin Apostolul care rosteste: “Barbati iudei si toti… luati in urechi cuvintele mele. Acestia nu sunt beti, ci se plineste acum spusa Proorocului: in zilele din urma, zice Domnul, vor turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Fapte 2, 14-17); si, vestindu-L pe Hristos in puterea Duhului Sfant – Care topise in el si frica, si nestiinta – incheie cuvantul: “Sa stie toata casa lui Israel ca Dumnezeu pe acest Iisus, pe Care voi L-ati rastignit, L-a facut Domn si Hristos” (Fapte 2, 3-6). Si Duhul Il vestea, Il raspandea, pentru ca Hristos sa ia chip chiar din acea zi, in Duhul Sfant, in mii de inimi; raspandirea prezentei in duh a lui Hristos, a spiritualizarii si universalizarii mantuirii. Duhul nu are hotar, Si asa, la propovaduirea Apostolilor, cei de fata, patrunsi la inima, au intrebat cu ravna pe Petru si pe ceilalti Apostoli: Barbati frati, ce sa facem? Si a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se boteze fiecare in numele lui Iisus Hristos… si veti primi darul Duhului Sfant. Si s-au botezat in acea zi ca la trei mii de suflete.” (Fapte 2, 37-41). Rasadul Parintelui ceresc, Fiul prin Care toate s-au facut si se refac, S-a semanat si Se seamana de atunci mereu, in Duhul Sfant, in fiecare suflet.

Trei cuvinte smerite de de lgatura (prepozitii) ne stau la inima, talcuind aceasta taina: “prin”, “din” si “in”. “Prin” ne indreapta cugetul la Fiul, la Hristos: “Prin El, toate s-au facut” si iarasi: “prin Mine, de va intra cineva, se va mantui”. “In” ne indreapta cugetul la Duhul: “nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, decat in Duhul Sfant” (ICorinteni 12,13). “Din” ne inalta cugetul deopotriva la Fiul si la Duhul Sfant: “voi turna din Duhul Meu” zice Domnul prin profetul Iolil. Pentru ca, apoi, Mantuitorul sa adauge: “cand va veni Acela, Duhul Adevarului… Ma va slavi, pentru ca din al Meu va lua si va vesti” (Ioan 16,14).

Duhul Sfant, cu puterea infinitului Sau divin, ia rasad din infinitul divin al Fiului si raspandeste prin El si impreuna cu El chipul Lui in fiecare suflet botezat. Amin.