CHIRURGUL OPEREAZĂ, DUMNEZEU VINDECĂ

Un dialog relizat de Mariana Borloveanu, cu prof.univ.dr. Vasile Sarbuvezi articol

 » In operatiile foarte grele, pacientii pivesc moartea cu seninatate.
» Viata si moartea implica unitate spirituala.

O discutie cu profesorul doctor Vasile Sarbu este o binecuvantare. Despre eminentul chirurg s-a scris si se va mai scrie multa vreme, motiv pentru care va propun sa fiti martorii unui interviu cu omul Vasile Sarbu.

» As vrea sa aflam cat de sinuos este traiectul bolii atunci cand vorbim despre medici.

V. S.: In mod paradoxal, medicii in general si chirurgii in special se ingrijesc destul de putin de sanatatea lor. Toti medicii din lumea asta ar trebui sa trateze un rege, ca si pe ultimul lui slujitor. Eu personal, mi-as lasa bucuros trupul bolnav pe mana elevilor mei. Un oftalmolog care suferea de o cataracta foarte complicata, avand si o incarcatura patologica deosebita, a dorit sa fie operat doar de elevii sai, ci nu de o echipa de elita. El s-a supus fara rezerve interventiei chirurgicale a elevilor sai, exprimandu-se ca, daca nu i-a invatat bine cum sa faca o astfel de operatie, atunci prefera sa-si piarda vederea.

» Ati fost pus vreodata in situatia de a ascunde adevarul?

— Fara-ndoiala! Mi s-a-ntamplat, din pacate adeseori, sa am in fata un coleg suferind. Nu am cuvinte sa descriu o asemenea situatie, extrem de dificila, in care nici macar nu poti sa-l menajezi. In fata unui bolnav oarecare putem vorbi in anumiti parametri, pe care numai noi, medicii, ii intelegem, astfel incat pacientul sa nu se intristeze. Dar cand te afli in fata unui coleg medic, este cumplit sa-ncepi prin a-i spune: "stii…este ceva, care… stii si tu ce este…". Am avut un coleg medic care a decedat intr-o garda a mea si n-am sa uit niciodata privirea aceea inlacrimata si mainile cu care strangea la piept o icoana, gandind la mantuire, cred eu. L-am ajutat sa treaca… dincolo!

» Care este legatura dumneavoastra cu Dumnezeu?

—Este una permanenta. Un medic ce opereaza sau trateaza un bolnav trebuie sa o faca asa, ca si cum Dumnezeu ar fi cu ochii pe el. Sigur o va face mai bine. De fapt, orice medic poate face mult bine altora, dar devine neputincios atunci cand este vorba el.

» Cum percep actul medical vizavi de moarte oamenii simpli?

— Pe ei nu-i sperie moartea si asta pentru ca oamenii de rand isi incep in marea

lor majoritate o terapie prin credinta, pe care mai rar o vedem la intelectuali. Ei vin la operatie spovediti, impartasiti, pregatiti pentru tot ceea ce le-a randuit Dumnezeu, si de ce nu, chiar pentru lumea de dincolo. Multi dintre ei mi-au destainuit in fata unor operatii foarte grele ca sunt pregatiti in egala masura pentru reusita operatiei ca si pentru moarte, pe care o privesc cu seninatate. Aici ar fi multe de spus, in sensul ca parafrazandu-i pe Sfintii Parinti "fiecare clipa trebuie traita cu gandul la moarte". Numai atunci omul poate constientiza cat de mult valoreaza viata. Este inutil sa ne amagim, cand cu totii stim ca adevarul este ca in subconstient toti isi doresc sa mai traiasca macar o luna, macar o zi, macar o clipa.

» Si atunci, cand clipa incepe sa doara, ce mai ramane, euthanasia?

— Sunt impotriva euthanasiei din mai multe motive si lipsa luciditatii la un bolnav incurabil il supune pe acesta unei certe erori de gandire. Acceptarea euthanasiei este un inceput de drum tragic. Personal, am avut un coleg chirurg, care la cel de-al doilea accident vascular, neputand sa mai vorbeasca a facut semnul crucii in idea de a i se scoate perfuziile si de a fi lasat sa moara. Este evident ca nici un coleg n-ar fi putut face asa ceva, dar se pare ca Dumnezeu i-a ascultat dorinta pentru ca in clipa imediat urmatoare a si murit. Dar, revenind la euthanasie, aceasta ar deschide calea unor crime necontrolabile. Or, viata fiind data de Dumnezeu, semenii nostri nu ne-o pot lua, cu atat mai mult cu cat ea nici macar nu ne apartine. Daca citesti cartile lui Cioran, ai spune ca Cioran se sinucide in fiecare zi, ceea ce nu-i deloc adevarat.

» Cum ii comunicati unui bolnav vestea ca va trece la cele vesnice?

— Romanii nu-si pot asuma usor ideea ca li se termina viata inainte de vreme si-atunci mi se pare o absurditate ca putinul pe care un om il mai are de trait sa fie incarcat de medici cu o durere in plus. Cred ca omul a fost facut de Dumnezeu, astfel incat sa moara atunci cand creierul sau a imbatranit suficient de mult pentru a nu mai realiza ce inseamna moartea. De aceea, viata trebuie traita cat mai frumos, dar nu fara tensiuni, pentru ca ar fi ca o apa lina care nu se lupta nici macar cu adierea vantului si lucrurile foarte usoare sunt extrem de plictisitoare.

» Arta chirurgiei
"Chirurgia are o componenta artistica. Pe langa functionalitate si organele umane, au nevoie de frumusete. Este insa o mare deosebire intre un artist autentic si unul care doar mimeaza arta. Parerea mea sincera este ca un artist care copiaza perfect ceva dinainte creat nu este artist. El trebuie fie sa se duca spre esente, fie sa combine altfel lucrurile, pentru a le da o dimensiune particulara, proprie lui. De aceea, daca mana chirurgului e despartita de cineva de creierul acestuia, inseamna fara indoiala  sfarsitul."