Taierea capului Inainte Mergatorului Ioan

Cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul

LA TAIEREA CAPULUI INAINTE-MERGATORULUI IOAN

Prin toata viata sa, de la inceput pana la sfarsit, Sfantul Inainte-Mergator le da tuturor lectii bune

“Sfantul Ioan, Inainte-Mergatorul Domnului, este cel dintai model de viata calugareasca. Asa il si socoteau primii asceti crestini si se imbarbatau in chip deosebit cu pilda lui in ostenelile sihastresti. De la el invatau insingurarea, fiindca el din copilarie a petrecut in pustie. De la el invatau postirea, pentru ca el se hranea cu plantele peste care dadea intamplator in pustie. De la el invatau simplitatea in imbracaminte pentru ca haina lui era din peri de camila si era incins cu cingatoare din piele. De la el invatau necasatorirea, lepadarea de sine, smerenia, devotamentul fata de Dumnezeu, necrutarea propriei vieti, spre mantuirea proprie si a altora – virtutile ale caror trasaturi sunt atat de vadite in viata lui.

Ca inainte-mergator al harului celui nou, ca propovaduitor al pocaintei, ca aratator al randuielilor dupa care ajunge omul sa placa lui Dumnezeu si calauza catre Hristos, el le este insa model si indrumator tuturor crestinilor in viata mantuitoare. Toate varstele, toate clasele sociale si toate felurile de meserii vor gasi destul spre zidire fie in faptele lui, fie in feluritele imprejurari ale vietii lui Acum praznuim Taierea capului Inainte-Mergatorului Ioan – sfarsitul si cununa vietii lui. Sa strabatem, deci, cu pomenirea aceasta viata incepand de la zamislire si pana la moarte, asa incat prin aceasta sa implinim datoria cinstiririi lui pline de evlavie si totodata sa dam fiecaruia putinta de a lua din viata lui cele de priinta si trebuinta, ca sa traga invatatura si sa-i urmeze.

De la prima privire, viata Inainte-Mergatorului Domnului va parea de neurmat prin inaltimea sa si prin caracterul exceptional al situatiei sale. Ales din pantecele mamei, marturisindu-L pe Hristos Domnul si dand cinstire Preacuratei Stapane inca din pantece, silit la scurta vreme dupa nastere sa se ascunda in pustie, crescut acolo – bineinteles, nu fara acoperamantul si ingrijirea de Sus, potrivit menirii sale -, chemat de acolo printr-un osebit glas de Sus la lucrarea pregatirii oamenilor pentru intampinarea Domnului, catehizand cu propovaduirea vaile Iordanului, atragand la sine si invatand cete intregi de rataciti si aratandu-le tuturor calea mantuirii in Domnul – Mielul injunghiat de la intemeierea lumii, botezandu-L pe acest Miel-Mantuitor si la scurta vreme dupa aceea, ca unul care si-a savarsit deja lucrarea, a fost inchis in temnita pentru darea in vileag fara teama a nedreptatii – din rautatea unei femei pe de o parte si dintr-o slabiciune ca de femeie pe de alta -, isi incheie aici alergarea prin sfarsitul mucenicesc, la porunca stapanitorului care-si pierduse cu totul chibzuinta in focul poftei aprinse de miscarile dansului la ospat.

„Ce poate fi urmat aici”, vor spune unii, „si ce sa invatam de acolo noi, neputinciosii?” Patrundeti insa mai adanc, si veti afla!

Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul este ales din pantecele maicii sale. Zamislirea lui este prevestita, viitoarea lui slujire e dinainte aratata, ca si slava ce-l asteapta in imparatia harului. Iata trasatura ce pare cel mai departe de noi si care, totusi, este cea mai apropiata. Nu va mirati daca voi spune ca noi toti, crestinii, suntem alesi din pantecele maicii noastre, ca ni s-a prevestit si menirea noastra, si slava ce ne asteapta. Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu ne-a ales pe noi in Hristos Iisus inca mai inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui intru dragoste, si prin aceasta sa fim mostenitori ai vietii vesnice(Efes. 1, 4; 4, 16).

Faptul ca ne-am nascut din parinti crestini si indata ne-am facut si noi crestini prin botez este cea dintai mila a lui Dumnezeu fata de noi - alegerea noastra pentru a fi partasi ai harului lui Hristos si ai bunurilor celor vesnice ce ne sunt pregatite. Iata cum ne asemanam Sfantului Ioan prin alegere! Sa ravnim, deci, a ne asemana lui si indreptatind aceasta alegere. El s-a vadit a fi chiar asa cum a fost ales sa fie. Sa aratam si noi asa cum am fost alesi sa fim.Scopul alegerii il cunoasteti si stiti cum sa ajungeti la el. Eu numai va poftesc folosind cuvintele Apostolului: Siliti-va, fratilor, sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra (II Petr. 1, 10).

Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul se insingureaza in pustie ca sa se pregateasca pentru slujirea sa. Iata o lectie pentru noi, parinti si educatori! Veti spune: „Dar ce, trebuie sa mergem si noi in pustie cu copiii nostri?!” Nu, nu in pustie trebuie sa plecati, ci trebuie neaparat sa va desprindeti de toate obiceiurile potrivnice crestinismului si sa va departati copiii de inraurirea lor cea vatamatoare, caci si pe Sfantul Ioan purtarea de grija dumnezeiasca l-a departat in pustie, cu scopul ca acolo sa creasca desavarsit in noile principii si randuieli, fara amestecul vechilor randuieli iudaice. Pruncul crestin primeste prin botez samanta vietii celei noi, harice. Duhul lumii si obiceiurile ei sunt cu totul potrivnice vietii acesteia. Indepartati, deci, de ele pruncul nou-botezat asa incat acest duh si aceste obiceiuri sa nu inabuse in el, ca niste maracini si ciulini, mladita vietii noi. Daca veti face asa, aceasta va fi pentru el pustie. Si sa-l tineti in ea pana cand se va intari si va ajunge in stare sa iasa la lucreze potrivit menirii sale, tineti-l sub inraurirea haricului mediu bisericesc, care-i de acelasi neam cu mladita vietii pruncului crestin. Sa nu auda si sa nu stie alte cantari afara de cantarile crestinesti. Sa nu vada si apoi sa nu isi inchipuie alte chipuri si privelisti decat cele bisericesti. Sa nu stie de alte biografii afara de Vietile Sfintilor, sa nu cunoasca alte locuri de vizitat in afara bisericii, alte cuvantari in afara celor ce slujesc spre zidire, si asa mai departe. Dupa ce a fost educat in mediul acesta, dupa aceea chiar si cand va purcede la lucrare va lucra nu altfel decat in acelasi duh si, prin urmare, in chip potrivit alegerii sale.

Dupa ce a crescut si s-a pregatit, Inainte-Mergatorul este chemat la lucrarea sa printr-un osebit glas de Sus. Este auzit glasul acesta, oare, si de catre crestini atunci cand ei purced la viata faptuitoare? El trebuie sa fie auzit, si cei ce iau aminte la sinesi, care purced cu frica de Dumnezeu la slujirea lor, il vor auzi, fara indoiala. Felul de viata si felul indeletnicirilor noastre ne este hotarat in cea mai mare parte prin nastere. Dar daca nasterea este de la Domnul, glasul ei nu este oare glasul lui Dumnezeu? De altfel, si dupa aceea multe raman la alegerea noastra, pentru care ne trebuie indrumare de nadejde, pe care nu avem de unde s-o asteptam, daca nu de Sus. De noi depinde daca vom ramane in viata cetateneasca si de familie sau ne vom retrage din lume. Daca vom alege retragerea din lume, iarasi, de noi depinde ce manastire vom alege si in ce tara: la miazanoapte sau la miazazi, pe Athos sau in Palestina si asa mai departe.Cand te apuci sa alegi, iau nastere sovaieli tulburatoare si dureroase pentru inima, si tocmai aici face trebuinta un glas de Sus. Tu insa cauta, ia aminte, si il vei auzi! Daca e sa alegi viata cetateneasca si de familie, aici toti trebuie sa-si aleaga tovarasa de viata, felul indeletnicirilor si locul lor, meseria, negotul, slujba, legaturile si celelalte laturi de tot felul ale vietii obisnuite, care alcatuiesc intocmirea ei neaparat trebuincioasa. Multe sunt lasate la alegerea noastra, insa se stie ca cea mai buna alegere este cel care impreuna-glasuieste cu voia lui Dumnezeu, atunci cand omul alege ceea ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea El. Dar cum sa ajungi la asta daca nu primesti glas de Sus?! Si iarasi zic: cauta, ia aminte, si vei auzi.Eu nu pot arata cum anume, pentru ca fiecare trebuie sa auda glasul acesta in felul aparte ce i se potriveste; voi spune insa ca cei cu luare-aminte, care sunt plini de frica lui Dumnezeu, primesc semne de Sus, sunt calauziti de ele si alearga pe calea vietii preabinecuvantate, in pofida faptului ca uneori se afla in imprejurari cat se poate de neprielnice.

Chemat la lucrare, Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul o savarseste cu toata osardia, necrutandu-si viata, nepartinind si nedorind sa fie pe placul oamenilor nelasandu-se clintit de indoiala. Aceasta lectie este simpla si toti, chiar fara sa vrea, o indeplinesc, desi poate ca nu intru totul desavarsit. Dupa ce ti-ai ales felul de viata, lucrarea ori slujba, ia seama sa lucrezi in tot ce tine de ea cu constiinta nepatata, asa cum cere legea lui Dumnezeu, legea constiintei, legeavietii si cea civila; nu fa strambatati nici in lucrurile mici, nici in cele mari, ci sa umbli drept. Esti servitor? Slujeste asa cum trebuie. Esti meserias? Fa-ti constiincios meseria. Esti negustor? Negutatoreste dupa dreptate. Esti functionar? Fa-ti datoria asa cum ti s-a aratat, si asa mai departe, in toate urmarind binele aproapelui si slava lui Dumnezeu. Asta arata si Sfantul Ioan cand da povete deosebite pentru oamenii de tot felul. Cand s-a adunat poporul  in jurul lui si il intreba ce sa faca, el raspundea: cel ce are doua haine sa dea celui ce nu are, si cel ce are bucate sa faca asemenea (Lc. 3, 11), altfel spus “ajutati-va intre voi care cu ce puteti”. Il intrebau vamesii ce sa faca, si el le spunea – iar prin ei si tuturor celor ce iau asupra-si slujiri care tin de ocarmuire: sa nu faceti nimic mai mult peste ce va este randuit (Lc. 3, 13). Intrebau ostasii, iar el le poruncea: sa nu asupriti pe nimeni… si sa fiti multumiti cu leafa voastra (Lc. 3, 14), si asa mai departe. Fara indoiala, orice indatorire si orice fel tagma si slujire primea de la el lectia potrivita, care arata ca in fiecare dintre ei este un fel de a lucra cerut de Dumnezeu si bineplacut Lui. Lamureste-ti asta in lumina cuvantului dumnezeiesc si niciodata sa nu te abati de la el cu lucrul.

Pentru mustrarea neinfricata a nedreptatii, Sfantul Ioan este inchis in temnita si acolo este descapatanat prin rautacioasa amagire femeiasca din vremea ospatului si a dansurilor care-i facusera pe toti sa-si iasa din minti. Pentru aceasta, el a fost proslavit in Cer si este slavit in toata lumea crestineasca de pe pamant, iar cei vinovati pentru moartea lui si aici au fost pedepsiti (au fost trimisi in surghiun, unde au trait in saracie si au avut parte de o moarte nenorocita), si in cealalta viata vor suferi, bineinteles, vesnic. Asadar, oricare ar fi clasa ta sociala, meseria, felul de viata, nu te teme atunci cand, facandu-ti treaba cu constiinta impacata, te vei lovi de piedici, necazuri, stramtorari, pierderi si chiar iti vei pune viata in primejdie. Rautatea n-are decat sa triumfe peste un Ochi care vede toate si este o dreapta rasplatire a fiecaruia pentru faptele sale. Aceasta viata este scurta, si pierderile ei tot scurte sunt, pe cand cealalta viata e nesfarsita. A dobandi vesnica odihna printr-o pierdere mica si de scurta vreme – ce schimb slavit si ce atragatoare agonisita! Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava ce ni se va descoperi (Rom. 8, 18), spune Apostolul. Iar cat priveste faptul ca cei ce vor sa traiasca in buna credinta vor fi prigoniti, aceasta e o lege a vietii de aici, in mijlocul lumii nedrepte. Si Domnul a patimit, si toti Apostolii, si toti Sfintii, intr-o masura sau alta.

De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam oricepovara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta carene sta inainte, cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei (Evr. 12, 1-2).

Iata trasaturile din viata Sfantului Ioan pe care trebuie sa le urmam. Sa ia fiecare ce i se potriveste mai bine si sa aplice in viata sa. Doar prin aceas­ta vom arata cinstire adevarata Sfantului Inainte-Mergator, placuta lui si lui Dumnezeu, iar pentru noi mantuitoare. Neincetat sa rasune in inima voastra acest cuvant al lui: tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc (Mt. 3, 10). Sa facem roade vrednice de pocainta, si de legamintele pe care le-am facut, si de numele ce-l purtam, si sa ne invrednicim de bunatatile fagaduite noua, cu harul lui Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, a Caruia este slava in veci. Amin”.

                                                                          Sf. Teofan Zăvorâtul  - Predici                                               

Rugăciune la ziua Adormirii Maicii Domnului

Rugăciune către Preasfânta

          Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Pe noi, cei căzuţi pe cale din pricina împiedicării de pietrele patimilor ne ridică, Preabinecuvântată, uşurând drumul nostru prin adăparea din dulceaţa cuvintelor dumnezeieşti. Potopul patimilor tulbură neîncetat mintea noastră, nelăsându-ne a vedea întru limpezime voia cea dumnezeiască. Pentru aceasta, Te rugăm să opreşti valurile ispitelor şi să ne îndreptezi pe noi spre limanul cunoştinţei de Dumnezeu. Icoană a Bisericii eşti, arătând gândului nostru măsura desăvârşirii, deci clinteşte şi inima noastră împietrită spre lucrarea la zidirea sufletului nostru cu pietrele virtuţilor dumnezeieşti. Pe noi, cei ce zăcem în pământul patimilor, pustiiţi de viforul multor ispite, ne pomeneşte la tronul Celui Preaînalt, ca să ne răsară nouă lumina mântuirii. Şi Însăţi ne învaţă a lăuda pe Tatăl Atotţiitorul, pe Fiul Său Cel Binecuvântat şi pe Duhul Cel iubitor de oameni, Treimea Cea De o Fiinţă şi Nedespărţită, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 Amin.

Rugăciunea în pustie

Puterea rugăciunii trăite în pustie

Doar pustnicii mai ştiu să traiască viaţa la apogeul ei. Ei sunt cu adevarat „purtători de Dumnezeu“, trăind viaţa lui Hristos, în trupuri istovite de nevoinţă şi de slujirea aproapelui. Aceşti nevoitori sihaştri trăiesc în acelaşi timp şi credinţa şi faptele. Credinţa fără fapte este o iluzie, iar faptele fără credinţă sunt amăgire. Dumnezeu m-a învrednicit să trăiesc puterea rugăciunii în pustie. Dar despre  asta nu ştiu dacă voi putea vorbi vreodată…

Racoarea munţilor iţi ţine mintea trează, iar stâncile cu vârfurile lor ascuţite, străpung cerul asemenea “Rugăciunii Inimii”.

Când te rogi în pustie, simţi cum Duhul Sfânt coboară dintr-o dată, învăluindu-te, prinzându-te. Sunt clipe în care te cuprinde teama, dar  şi dorinţa de a ramâne acolo.

Noaptea în pustie este lucrul cel mai de folos cu putinţă.

 Voi pastra întotdeauna în suflet fiecare secundă a trăirilor pe care le-am avut în pustietatea munţilor, în locurile acelea unde cerul coboară pe pământul însetat de rugăciune.

Amin!

Rugăciune către Sf. Teodora

Rugăciune către Sfânta Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dum­nezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaș­trilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a des­coperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

 De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să do­bândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!

Leacuri mănăstireşti: ZMEURA

Un tonic detoxifiant pe timp de vară

Autor:  Mariana Borloveanu

Dacă o simplă privire a fructelor de zmeură ne creează o stare de bine, trebuie să ştiţi că prin consumarea oricărui suc sau sirop care are la bază acest ingredient, ne purificăm sângele şi ne aducem aminte că aceste sănătoase fructe au fost consumate de fiinţa umană încă din neolitic. Zmeura este un adevărat tezaur de aromă şi savoare.

 Un pahar cu suc de zmeură vă binedispune

Această bautură savuroasă şi frumos colorată ne răcoreşte zilele de vară şi în acelaşi timp ne încântă privirea. Pe lângă plăcerea de a bea suc de zmeură, există şi o parte utilă în ceea ce priveşte sănătatea.  Fie simplu, fie amestecat cu apă minerală, acest detoxifiant natural ne induce şi o stare de bine.

Ingrediente : 500g zmeură proaspătă; frunze de busuioc roşu; cuburi de gheaţă.

Mod de preparare: Acest suc se prepară foarte repede şi foarte uşor. Se spală zmeura cu destul de mare atenţie, pentru că este extrem de fragilă. Se pune direct în storcătorul de fructe, împreună cu 3-4 frunze de busuioc. După ce am stors toate fructele, mutăm sucul din storcător într-un pahar de sticlă, în care mai adăugăm trei frunze de busuioc şi două cuburi de gheaţă. Se consumă imediat şi dacă veţi dori un al doilea pahar cu suc în cursul aceleiaşi zile, este bine ca de fiecare dată să fie făcut doar în cantitatea pe care doriţi să o beţi.

Siropul crud de zmeură îşi păstrează toate vitaminele

Siropurile făcute în casă vor fi întotdeauna mai gustoase şi mai consistente decât cele cumpărate din comerţ. Din acest motiv  vă sfătuim să încercaţi şi această reţetă cu precizarea că acest sirop nu se fierbe, deci este un sirop preparat la rece. Marele câştig al acestui procedeu este faptul că zmeura îşi va păstra intacte toate vitaminele şi mineralele pe care le conţine: vitamina C, vitamina E, complexul de vitamine B, vitamina A, vitamina K, magneziu, calciu, potasiu, fier.

Ingrediente:2 kg de zmeură; 1,500 kg zahăr; 2 lămâi; o aspirină.      
Mod de preparare: 2 kg de zmeură bine coaptă, se spală sub jet de apă şi se pune într-un vas de 4 l. Zmeura se zdrobeşte cu mâna, pentru ca fructele să-şi poată lăsa cât mai multă zeamă. După zdrobire, se acoperă cu un tifon, lăsându-se la fermentat timp de 48 de ore. Se strecoară apoi printr-un tifon dublu, storcându-se fructele cât se poate de bine. Această operaţiune se poate face şi cu ajutorul storcătorului de fructe. În sucul obţinut din cele 2 kg de zmeură se adaugă zahărul şi zeama de la cele două lămâi. Se amestecă apoi cu o lingură de lemn, până când zahărul se va dizolva complet, dar pentru că dizolvarea se face extrem de greu, se va amesteca din 15 în 15 minute, timp de 2-3 ore.  Siropul se pune apoi în sticle ( exclus plastic), la fiecare adăugându-se o tabletă de aspirină şi care se vor leaga cu tifon dublu şi se vor aşeza în cămară. Fermentaţia va continua foarte încet, deoarece din cauza concentraţiei zahărului, fermenţii se activează şi sucul nu se poate transforma în vin. Deasupra conţinutului din fiecare sticlă se va forma un dop de spumă, care va contribui la buna păstrare a siropului. După destuparea fiecărei sticle, siropul se pune într-o alta şi se închide ermetic. Se va consuma în combinaţie cu apă minerală sau sifon.

Siropul fiert îşi are secretele lui

Pe lângă siropul preparat la rece, din fructe de zmeură se poate obţine şi un altfel de sirop, de data aceasta prin fierbere. Siropul de zmeură se poate prepara atât din fructe de pădure, cât şi de grădină. Cel obţinut din zmeură de pădure are o culoare mai pronunţată şi este mai aromat.

Ingrediente: 2 kg de zmeură; 1, 500 kg zahăr; o lămâie.         
Mod de preparare: După ce se spală bine zmeura, se zdrobeşte într-o cratiţă şi se acoperă cu un tifon, lăsându-se 48 de ore la fermentat. În acest timp se amestecă de două ori pe zi cu o lingură de lemn, pentru a împiedica formarea mucegaiului. După acest timp, se udă un tifon dublu cu apă şi se stoarce bine, prin el strecurându-se totul şi presându-se fructele fermentate, până la obţinerea unui suc mai consistent. Acesta se pune într-un borcan de 5l şi se lasă la limpezit timp de 10 ore, după care se scurge cu mare grijă în alt vas, cu atenţie să nu se răscolescă drojdia care s-a depozitat pe fundul borcanului. Se adugă apoi zahărul şi zeama de lămâie şi se pune totul la fiert într-un vas de 5l. Se amestecă până la dizolvarea completă a zahărului, lăsându-se să fiarbă la foc mic. Pentru ca spuma formată la suprafaţă să dispară, terbuie să amestecăm aproape tot timpul în care fierbe siropul. După 30 minute, siropul de zmeură este gata. Se pune fierbinte în sticle, care vor fi bine închise cu dopuri noi şi opărite în prealabil. Până a doua zi, sticlele cu sirop se ţin la sterilizat în pături groase. Apoi se păstrează în cămară, la răcoare.

Cocteil de zmeură, pepene roşu şi mentă

Deşi sucul de zmeură este foarte apreciat de consumatorii sucurilor proaspete, vă propunem o reţetă de cocteil, în care veţi regăsi aceeaşi aromă şi bun gust, dar într-o combinaţie inedită.

Ingrediente: 200g zmeură; 500g pepene roşu; 10 frunze de mentă verde.
Mod de preparare: Se desprinde pepenele de pe coajă şi se curăţă toţi sâmburii din pulpa roşie, apoi se taie în cuburi, peste care se adaugă frunzele uşor zdrobite de mentă verde şi fructele de zmeură. Se pune totul în blender şi se obţine o băutură de excepţie. Se serveşte cu cuburi de gheaţă şi 3 frunze de mentă.
 

Efecte benefice

Sucurile de zmeură sunt recomandate îndeosebi diabeticilor, dar sunt foarte eficiente şi în alte boli: reumatism, stări febrile, dermatoze. Este un tonic detoxifiant, pe care îl puteţi savura cu plăcere.

Leacuri mănăstireşti: FRAGII

Cura de fragi vă întinereşte şi vă scapă de tensiune oscilantă

Autor:  Mariana Borloveanu

Avem privilegiul să trăim într-o ţară în care natura este de o mărinimie aparte. La marginea pădurilor noastre autohtone, cât şi în poienile cele frumos mirositoare, fraguţele se găsesc pretutindeni. Medicii romanii ai Antichităţii considerau fragii, ca pe cel mai eficient medicament de regenerare şi purificare a organismului, pentru ca cei din Evul Mediu să mai adauge şi alte virtuţi terapeutice, precum tratarea afecţiunilor reumatice, eliminarea calculilor renali şi biliari, dar şi eliminarea cu succes a toxinelor.

                            

Calculii renali şi biliari pot fi zdrobiţi de fragi

Fragii proaspeţi au o pronunţată acţiune astringentă şi diuretică, favorizând eliminarea uraţilor şi a acidului uric. Efectele benefice ale consumului de fragi se datorează mineralelor şi vitaminelor pe care aceştia le conţin, alături de un aport însemnat de tanin, flavone, ulei volatil şi fenolul specific acestor fructe, fragarina. Fructele de fragi sunt hipotensoare şi au un factor esenţial în drenajul hepato-biliar. Ceaiul din frunze şi flori de fragi este un remediu excelent pentru scăderea indicelui glicemic, precum şi în tratarea problemelor renale, mai ales atunci când există şi calculi.

Siropul de fragi vă scapă de anemie

Siropul de fragi are două virtuţi : vara este răcoritor, iar iarna este energizant. Majoritatea preferă nectarul de fragi, pentru că este foarte uşor de făcut, prin punerea fragilor în blender şi mixarea acestora, fără nici un adaos. Vă propunem, aşadar o reţetă de sirop, pe cât de simplă, pe atât de eficientă.

Ingrediente: 2 litri suc de fragi; 2 kg zahăr; zeama de la o jumătate de lămâie.

Mod de preparare: Se iau 3-4 kg de fragi proaspeţi, foarte bine copţi, se spală repede sub jet de apă şi se strivesc cu mâna într-un castron. Se strecoară apoi printr-un tifon dublu, iar la sucul obţinut din fructele de fragi se mai adaugă 0,5 litri de apă plată. Se va obţine un suc roşu aprins şi foarte parfumat. Dacă respectaţi întocmai cantităţile propuse de noi, veţi obţine 2 litri de suc de fragi. Partea de fruct care a rămas după stoarcere poate fi folosită la dulceaţă, îngheţată sau prăjituri. Sucul, împreună cu zahărul şi zeama de lămâie se ţin la foc mic până când se topeşte zahărul, după care se fierbe totul la foc iute 20-30 de minute, doar până când se leagă bine. Se pune fierbinte în sticle şi se ţine sub pături până a doua zi. Siropul se păstrează în cămară, la răcoare. Se poate lua pur si simplu ca şi medicament, două linguri pe zi, dimineaţa, sau poate fi băut în combinaţie cu apă minerală.

                               

 Efecte benefice

Consumul de fragi este, pe cât de plăcut, pe atât de sănătos. Atât fructele, cât şi sucurile şi ceaiurile sunt foarte bine tolerate de organism, fiind benefice în tratarea asteniei, a anemiei, reumatismului degenerativ, gutei, constipaţiei cronice şi a altor afecţiuni precum febra, disfuncţiile renale, circulatorii, precum şi  hipercolesterolemia şi hipertensiunea arterială.

Atenţie! Diabeticii au voie să consume aceste fructe, cu condiţia să nu depăşească o cantitate mai mare de 300 g de fragi pe zi.

Acatistul Sfinţilor Apostoli

Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
                                               29 iunie

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând:

 Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

Icosul 1
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 2-lea
Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi printr-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; şi propovăduindu-L pe dânsul ai strigat: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinţa îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea auzi: 
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite; 
Bucură-te, tăinuitorule al tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, ritorul cel bine grăitor al Bisericii; 
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii; 
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit; 
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit; 
Bucură-te, că la înălţimea Raiului ai fost răpit; 
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor; 
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător; 
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat; 
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tău, şi te-ai arătat împreună cu dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre; şi umplându-te întâi de dumnezeire, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glăsuim ţie acestea: 
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule; 
Bucură-te, născutule al lumii celei neînserate; 
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule; 
Bucură-te, cerule decât cerurile mai înaltule; 
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş; 
Bucură-te, că pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu; 
Bucură-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii; 
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos; 
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor; 
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor; 
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a lăţit; 
Bucură-te, cel prin care rătăcirea s-a zădărnicit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 4-lea
Graiuri de viaţă veşnică a rostit Petru către piatra Vieţii zicând: L-a cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii? Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a strigat către El: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul, sau era fără de trup, Dumnezeu ştie; pentru aceasta strigăm ţie: 
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită; 
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat; 
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii; 
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare; 
Bucură-te, că pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit; 
Bucură-te, că toate le-ai făcut ca pe cei mulţi să îi mântuieşti; 
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător; 
Bucură-te, Apostole al darului celui din lege arătător; 
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire; 
Bucură-te, al lui Iisus dulce gândire; 
Bucură-te, miros de viaţă purtător pentru uni; 
Bucură-te, miros omorâtor pentru alţii; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 5-lea
Luminile cinstitelor tale trimiteri, în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
N-ai câştigat la brâu aur sau argint de-al tău, pe pământ, o, Simon Petre ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi prinr-Însul minunile lucrai celor ce strigă ţie acestea: 
Bucură-te, străină hrană a sufletului; 
Bucură-te, prea dulce băutură a trupului; 
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi; 
Bucură-te, neauzită doctorie a celor ce bolesc; 
Bucură-te, că pe Tavita, care murise, vie ai ridicăt-o; 
Bucură-te, că pe Safira moartă dintr-o dată ai arătat-o; 
Bucură-te, cel ce pe Anania, dintr-o dată mort l-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat; 
Bucură-te, izvor care varsă sănătate; 
Bucură-te, fântână odrăslitoare de vindecări; 
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile; 
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-6-lea
Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat în munte. Pentru aceea văzând-o împodobita ca pe o cămara de nunta cu strălucirile lumii celei nemarginite, înspăimântăt m-ai strigat: bine este a petrece aici cântând: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de fire, ridicând pe cei credincioşi cu minune a striga ţie: 
Bucură-te, minunea Apostolilor cea lăudată; 
Bucură-te, frumuseţe cea încuviinţată a scripturii celei noi; 
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu; 
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu; 
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al dumnezeieştii întrupări; 
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare; 
Bucură-te, cămara dumnezeiască a cereştilor comori; 
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a celor învăţători; 
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile; 
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese; 
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat; 
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-7-lea
Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-l, pururea pomenite Petre, şi locaş darului arătându-l, strigând ţie: 
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii; 
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului; 
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat; 
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat; 
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut; 
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut; 
Bucură-te, cel ce ai fost ales să auzi glasul părintesc; 
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat; 
Bucură-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos; 
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire; 
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare l-ai mântuit; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al-8-lea
Străin pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre; căci biruite fiind cele fireşti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând jos îndumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; şi vestirea ta a iesit în tot pământul, propovăduind pe Treimea cea nezidită, şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce strigă ţie aşa: 
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti; 
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea nejefuită te făleşti; 
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii; 
Bucură-te, Biserica celor două firi; 
Bucură-te, necuprinsă lăţime a dragostei celei îndoite; 
Bucură-te, lungime a dumnezeieştii rânduieli celei mai înalte de veci; 
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei; 
Bucură-te, nevăzuta adâncime a iconomiei; 
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor; 
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu; 
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al-9-lea
Cu dor pipăind ascunsurile cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Pe ritorii cei zădarnici în cuvinte şi înţelepţi, ca pe nişte neînţelepţi I-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicând pe cei ce cred, ca să-I strige lui din inimă: 
Bucură-te, gură cinstită a Mângâietorului; 
Bucură-te, limba cu foc îngrădită; 
Bucură-te, doborarea înţelepciunii celor înţelepţi; 
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi; 
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei; 
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor; 
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei Cerurilor; 
Bucură-te, vistierul tainelor lui Hristos; 
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor; 
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită; 
Bucură-te, sărătură a focului ceresc; 
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 10-lea
Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, ţi-a zis ţie: Dacă Mă iubeşti Petre, paşte cu osârdie oile Mele. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca îndrăgire şi strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, cea care se strică, Biserica lui Hristos striga. A mea bogăţie şi slavă şi desfatare este Pavel, dulce grăind şi preaînalt ritoricind; pe care şi sărutându-l strig: 
Bucură-te, trâmbiţa adevărului; 
Bucură-te, chitara teologiei; 
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce grăitoare; 
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare; 
Bucură-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca; 
Bucură-te, organ însuflat de suflările Mângaietorului; 
Bucură-te, limba de foc suflătoare care faci să răsune cele dumnezeieşti; 
Bucură-te, canon, alăută, şi muză a duhului; 
Bucură-te, îndulcire cuviinţă a urechilor mele; 
Bucură-te, odihnă a tâmplelor mele; 
Bucură-te, cel prin care de idoli m-am slobozit; 
Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 11-lea
Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, şi curăţindu-te la cele trei părţi ale sufletului, singur văzător, nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Lumina cea întâi, care din Fecioară a strălucit, lumină a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerările cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând pe toţi şi deşteptând cu laude mulţumitoare a cânta ţie: 
Bucură-te, lumina celor întunecaţi; 
Bucură-te, calea celor rătăciţi; 
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor; 
Bucură-te, al patimilor lui preaalesule mărturisitor; 
Bucură-te, că tu singur lamureşti a iadului pogorâre; 
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor învierea; 
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului la popoare; 
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu; 
Bucură-te, cel întâi luminător al neamurilor; 
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător; 
Bucură-te, disc luminos al soarelui; 
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Condacul al 12-lea
Te bucuri negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeieşti începătoare te umpli strigând neîncetet: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vieţuire, cântarea cea întreit Sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh prin închipuire pe cel întâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi: 
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite; 
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu; 
Bucură-te, descoperirea din nou a lumii celei gândite; 
Bucură-te, arătare a celor gândite; 
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur; 
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie; 
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute; 
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite; 
Bucură-te, cel plin de roadele Duhului; 
Bucură-te, cel îndestulat de darurile Lui; 
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită; 
Bucură-te, cel prin care Unimea a fost preaslavită; 
Bucură-te, Pavele, Apostole!

Condacul al 13-lea
O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi, trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea cântăm ţie: 
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule; 
Bucură-te, al tainelor lui Hristos tăinuitorule; 
Bucură-te, decât toţi cuvântatorii de Dumnezeu mai înaltule; 
Bucură-te, decât iconomii duhului mai întâiule; 
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit; 
Bucură-te, că pe acesta Adevărat Dumnezeu l-ai propovăduit; 
Bucură-te, piatră a Bisericii prea nesfărâmată; 
Bucură-te, temelie a mărturisirii prea întemeiată; 
Bucură-te, începătura cea în chipul stihiilor a credinţei; 
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe; 
Bucură-te, prin care Hristos s-a slăvit; 
Bucură-te, prin care satana a fost ruşinat; 
Bucură-te, Petre, Apostole!

Şi  Condacul întâi 
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuvioase, să lăudăm pe întâi stătătorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, strigând: Bucuraţi-vă Petru şi Pavele, Apostolilor!

                                 Bucuria întâlnirii cu Sf Ap Petru, în Ţara Sfântă

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, Părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci mici şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce viersuiesc: Aliluia!